Dacă aduceai vorba acum 30 de ani despre sosii și asemănări izbitoare, referința inițială erau gemenii monozigoți. Din când în când se mai aducea vorba și despre nevoia unor staruri de cinema de a avea sosii care să-i reprezinte în diverse momente sau la diferite evenimente mondene. Astăzi, tema capătă o cu totul altă semantică, pentru că între timp vorbim despre clonare, avataruri, și holograme, pentru că, nu-i așa, nici viețile noastre nu mai țin exclusiv de planul concretului, al realității sociale, ci și de mediul virtual, acolo unde identitatea unei persoane se poate pierde la fel de ușor cum se poate ascunde în spatele unor măști create special pentru a deruta.
credit foto Hearth / Casa KERIM
Iulia Enkelana a scris Semnul, o piesă gândită ca fiind monolog (sper că n-am fost singura din sală care s-a gândit că putea fi foarte bine ajunge la scenă și sub forma unui spectacol cu două personaje) fără să ia în calcul multe din aspectele menționate de mine mai sus. Cu alte cuvinte, a cantonat subiectul în sfera relației dintre un actor și sosia lui, sau dintre un om de stat (președinte?) și sosia lui și dezvoltă monologul din sfera sosiei care tocmai și-a pierdut serviciul. Cu alte cuvinte, ancorează subiectul foarte pragmatic, într-o zonă a utilității, dând voie spectatorului să se întrebe asupra valorii unei astfel de ocupații/meserii, dar și asupra relației dintre adevăr și fals. De ce este nevoie de serviciile unei sosii, cât din ceea ce face ea zi de zi o reprezintă, care ar trebui să fie relațiile dintre ea și persoana care a angajat-o, în jurul acestor subiecte s-a construit tot monologul. Un monolog al sosiei, deci am putea spune un monolog la limita credibilității sau, de ce, depersonalizării. Abia la finalul spectacolului se aude și vocea originalei, a celei care era reprezentată de sosie, iar schimbarea a fost realizată inclusiv spațial.
credit foto Hearth / Casa KERIM
Silva Helena Schmidt cât timp a fost vocea sosiei a stat într-un fotoliu mare, impozant, citind direct din cartea de memorii sau vorbind liber, dar tot timpul uitându-se oriunde, numai la public nu. Contactul cu cei din sală a fost mediat de un ecran de televizor alb-negru, unul din modelele care se găsea în anii comunismului în majoritatea caselor din România. Radu M Savin, regizorul spectacolului-lectură, a transformat astfel o simplă lectură într-un spectacol cu resurse minime, păstrând tot timpul accentul pe personaj, pe sosie. Dincolo de intenția vădită de a menține spectatorii în zona întrebărilor (deloc retorice, aș spune eu) s-a obținut și un efect scenografic care a mărit potențialul textului. La discuțiile ce au urmat reprezentației au fost spectatori care au spus că pentru ei au fost foarte puternice elementele de ordin politic – o doamnă s-a gândit chiar la Lica Gheorghiu (celebra fiică a lui Gheorghe Gheorghiu Dej) – și au retrăit multe din întâmplările și evenimentele din timpul regimului comunist care au contribuit din plin la depersonalizarea indivizilor, la crearea efectului de masă. Eu mă îndoiesc sincer că scriitoarea a avut această intenție atunci când a scris textul, dar cred că discuțiile o vor ajuta pentru scrierea viitoarelor piese. Eu nu m-am putut desprinde de zona clonării, depersonalizării care vine la pachet cu obsesia unora pentru selfi-urile în cascadă, crearea de identități multiple, niciuna reală cu adevărat, în care se încurcă tinerii de astăzi, efectul de oglindă cu care se joacă multe companii de publicitate și încă alte câteva subiecte. Recunosc, mi-ar fi plăcut ca subiectul să fi fost mai mult explorat și pe latura politică, nu mă refer la politicile sociale ale momentului, ci chiar la relația dintre un om politic și sosia sa (există inclusiv seriale TV pe tema aceasta).
Un text care deschide a doua ediția a programului DIN PARFUMERIE {DRAMATURGIE, un text al unei scriitoare tânără, creativă și cu mult potențial în zona scrierii de texte dramatice. Dacă toate textele selectate pentru această ediție a programului, atunci există șanse să vedem în curând câteva din aceste piese montate pe scenele de teatru din România.
*
SEMNUL – Din Parfumerie {Dramaturgie
Text: Iulia Enkelana
Cu: Silva Helena Schmidt
Regia: Radu M Savin
Sunet; Sergiu Rusu
Afiș: Elena Mitu
credit foto Hearth / Casa KERIM
*
DESPRE PROIECTUL „DIN PARFUMERIE”
Proiectul Din Parfumerie este un program cultural complex care își propune, printr-o abordare multidisciplinară, să revitalizeze memoria culturală a comunității locale a Sectorului 3, să crească sentimentul de apartenență comunitară a locuitorilor acestuia și să aducă artiștii și manifestările culturale mai aproape de comunitatea locală, în imediata proximitate a populației Sectorului 3.
Cea de-a doua ediție a proiectului are în vedere apropierea activităților creative și a manifestărilor cultural-artistice de locuitorii Sectorului 3, prin intermediul a 12 activități organizate în 5 secțiuni (dramaturgie, spectacol, copilărie, interactiv și podcast).
De asemenea, ediția din 2023 a proiectului îmbogățește oferta cultural-artistică a iterației din anul precedent, păstrând tipurile de activități care au rezonat cel mai bine cu publicul participant și completând-o cu noi tipuri de evenimente atractive pentru comunitatea locală. Proiectul se desfășoară în perioada iulie – decembrie 2023, la sediul Asociației Hearth de pe strada Parfumului 19 din Sectorul 3 și în Parcul Alexandru Ioan Cuza.
