Înainte de concertul celor de la Imago Mundi, fiica mea m-a întrebat de Pink Floyd, cum sună și cine ascultă muzica lor, când au cântat etc. Am asigurat-o că o să-i placă sigur muzica lor și i-am promis că-i caut CD-urile (prin multele cutii pe care le am). Încă o dată am realizat cât de frumos se leagă lucrurile și că fiecare generație are muzica ei, dar și o nevoie (acută) de rădăcini. Din păcate, Pink Floyd la radio se ascultă din ce în ce mai rar, iar muzica congenerilor lor pare din ce în ce mai îndepărtată pentru „douămiiști”. În România contemporană lipsesc total programele de educație muzicală, atenția acordată unui instrument muzical în școli este nulă, iar programele inițiate de diferite asociații culturale deschid drumuri în acest sens, dar multe dintre ele nu se finalizează nicicum.
Asociația Culturală ISVOR este formată din profesioniști, muzicieni pasionați să descopere conexiuni și să meargă la origini, să descopere rădăcinile unor proiecte muzicale sau sursele de inspirație pentru unii compozitori. Fac asta de ani de zile și tot de atâta timp se dedică și educației tinerilor și copiilor, cărora le propun programe speciale, din ce în ce mai variate și mai atractive, astfel încât toți să descopere frumusețea muzicii culte și să se bucure de armonii și ritmuri unice. Programele și concertele lor acoperă zone geografice diverse, spațiile în care cântă sunt din ce în ce mai neconvenționale, deși nu-și refuză nici bucuria de a cânta într-o sală de concerte. Prezența lor scenică este o dovadă că atenția pentru detaliu îi caracterizează, nu lasă nimic la întâmplare, nici măcar poziția amplificatorului pe scenă.
Ieri seară, la Teatrelli, DANSate – concertul celor de la Imago Mundi ne-a adunat pe noi, cei care-i urmărim de ani de zile. Ne-am bucurat de revedere, am stat de vorbă și am intrat în atmosfera de concert fără să ne dăm seama. Imago Mundi este genul de ansamblu muzical care are darul de a fi ridicat în timp o adevărată comunitate. Asta pentru că proiectele lor sunt marcate de o diversitate asociată întotdeauna cu tradiția, bunul gust și inovația. DANSate, cel mai recent proiect muzical al lor se bazează și pe colaborarea celor cinci muzicieni – Adrian Buciu, Oana Ivașcu, Ștefan Barbu, Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu, Daniel Ivașcu –cu un al șaselea, Adrian Precup, dar și cu doi dansatori – Andreea Belu și Eugen Curelici – și doi creatori de film – Florin Ghenade și Irinel Cîrlănaru. Cristian Stănoiu a mixat în timp real imaginile filmate în vară, așa se face că atmosfera serii a fost o combinație de melancolie și bucurie nestăvilită.
Muzica românească culeasă de Béla Bartók s-au auzit dumnezeiește, orchestrația a fost pe măsura fiecărei compoziții în parte. Ritm, armonie, culoare și stil, o combinație menită să pună în evidență frumusețea unor muzici care se cântă din ce în ce mai rar. Într-o lume invadată sonor de mult, foarte mult zgomot, este din ce în ce mai greu să dai la o parte straturile de zgură auditivă și să ajungi la esență, la acele combinații de sunete care au însoțit momentele esențiale din viața unui om: nașterea, botezul, nunta și petrecerea spre lumea de dincolo. Bucuria comuniunii, a traiului la un loc și a împărtășirii descoperirilor personale s-a simțit în fiecare piesă cântată, de la Rock / Jocul cu bâta, cea care a deschis seara și până la Dobrogeana, bis-ul de final. Mai toate piesele au fost din zona Transilvaniei, chiar și Geamparaua întoarsă (Buciumeana), semn că împrumuturile au funcționat dintotdeauna, dar și că, în fapt, vorbim de tradițiile poporului român. Suita 1 mi-a adus aminte de Enescu, dar și de faptul că Béla Bartók a avut preocupări asemănătoare cu muzicianul român (mă refer la prelucrările folclorice), două destine muzicale care au multe în comun. Aparent cea mai elaborată din punctul de vedere al orchestrației, Suita 1 n-a fost întâmplător așezată în miezul programului serii, toate piesele ajung într-un punct comun și acela este în Suita 1. Dincolo de faptul că întreg programul DANSarte este o demonstrație de cât de diversă este zestrea muzicală tradițională românească, găsim și altceva: expresivitatea ieșită din comun a creatorului popular, o expresivitate pusă în slujba evenimentului în sine. Nu în ultimul rând, comuniunea cu natura, fără să fie doar vorbă goală, chiar există! Un vis (Poarga românească) pune în evidență foarte bine această legătură indestructibilă, iar cei doi dansatori au reușit să prindă în suita lor de pași foarte bine această relație.
credit foto Gilda Rădulescu
Rămân în memoria afectivă cu bucuria unei Suite orchestrată într-un fel unic, memorabil, cu satisfacția de a fi ascultat un dialog unic al instrumentelor și un program al serii excelent alcătuit. Nu degeaba Horincă & bourbon a încheiat seara, o încheiere confirmată de o Dobrogeana care ne-a trimis în alte zări. Păstrez în suflet bucuria reîntâlnirii cu niște oameni fantastici, profesioniști de mare clasă, darnici și dornici să împărtășească și altora din preaplinul lor profesional și sufletesc. Concertul de la Teatrelli va fi urmat de o serie de ateliere muzicale care vor avea loc în comunități rurale din județul Vâlcea. Căutați-i și îmi veți da dreptate, sunt foarte buni!
*
Materialul vizual face parte din filmul „DANSate” (Florin Ghenade – regie, Irinel Cîrlănaru – DOP, camera, editare, colorizare), un proiect cu muzică (Imago Mundi) și dans contemporan (Andreea Belu și Eugen Curelici) care va fi lansat în curând.
Imago Mundi a cântat în formula: Adrian Buciu – flaut, Oana Ivașcu – oboi, Ștefan Barbu – vioară, Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu – chitară și mandol, Daniel Ivașcu – percuție. Invitat: Adrian Precup – violoncel.
„DANSate” este un proiect cultural organizat de Asociația Culturală ISVOR, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Parteneri: Universitatea Națională de Muzică București, Creart / Teatrelli. Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Zile și Nopți, BookHub, Agenția de cArte, România Pozitivă, Suplimentul de Cultură, Pilgrim.Project, ConnectArts.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
