„Pretind însă că pot să devin și agentul unei percepții obiective. Mă simt în stare, adică, să-mi dau seama cu destulă precizie dacă o femeie nou apărută în preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă întâlnită deja, a cărei înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insipidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpotrivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos voluntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvântarea frivolității.”
(Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, 2014)
