„Îmi dau seama că optimismul – ca, de altfel, și pesimismul – nu e deloc incompatibil cu un fatalism de fond, cel puțin în cazul meu. Ne facem iluzii în bine sau rău – dar și cele în rău sau în foarte rău îi fac pe unii, incluzându-mă nu o dată și pe mine, să se simtă mai bine. Nu e asta funcția iluziilor ? Există așadar și euforii pesimiste. Ce mă reține de la ele, acum, e faptul că ar fi de prost gust. Un anumit optimism, discret, modest, fără pretenții arată mai bine când se vede pe sine în oglinda conștiinței.”
(Un altfel de jurnal, Matei Călinescu, Editura Humanitas 2016)