Galeriile de artă sunt spații de locuire, pe simezele acestora găsindu-și loc lucrările unor artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți publicului. Cei care trec pragul unei galerii de artă formează un public foarte divers – galeriști (expozanți), colecționari de artă, artiști plastici, scriitori, oameni obișnuiți/iubitori de artă. E un spectacol în sine să te uiți la acești oameni și să le observi întâlnirea cu obiectele de artă; le vezi interesul, le surprinzi mirarea sau dezgustul, îți dai seama imediat de cât de multă emoție stârnește o mică sculptură sau un tablou lucrat într-o anumită tehnică. Expozițiile eclectice au ceva de spus în aceeași măsură ca cele cu o anumită tematică, după cum expozițiile de autor sunt la fel de des întâlnite ca și cele de grup și fiecare dintre acestea are parte de publicul său.
Artiștii plastici și creațiile acestora ne sunt necesari/necesare în măsura în care acceptăm că suntem ființe definite și de simț estetic. Dacă ne uităm pe o hartă (deocamdată imaginară) a Bucureștiului rămânem surprinși de numărul mare (mult mai mare decât al teatrelor, de exemplu) de galerii de artă. Cu dimensiuni variabile, adăpostite la parterul unor blocuri sau în case vechi, galeriile de artă au o viață a lor, parte dintr-o dinamică socială care ne arată că, totuși, Bucureștiul e un oraș viu și un oraș în care artiștii își pot găsi un loc al lor. Despre șansa de a-și vinde lucrările la adevărata lor valoare și/sau șansa de a ajunge în atenția cât mai multor oameni vorbim altădată. Acum îmi doresc să vorbesc despre o galerie aflată într-o piață, poate cea mai cunoscută piață a Bucureștiului, de aici și numele ei: Galeria Romană, aflată în Piața Romană (deși adresa oficială este bulevardul Lascăr Catargiu Nr. 1). Dacă te uiți pe geamurile casei, vei forfota din celebra intersecție, te surprinzi uitându-te îndelung la combinația mai mult decât eclectică de stiluri arhitectonice din curtea Academiei de Științe Economice și te miri cum de nu ajunge până la tine zgomotul străzii. În realitate, o parte din acest zgomot îl auzi, dar se pierde, intensitatea i se diluează pe măsură ce intri dintr-o cameră într-alta și admiri operele de artă expuse. La ora când scriu, expoziția găzduită este Grădinile Ariadnei, expoziție de pictură și sculptură alcătuită din lucrările artiștilor Adriana Blendea, Violeta Dobra, Ruxandra Grigorescu, Mircea Roman, Dinu Săvescu și Aurel Vlad. Eclectismul expoziție surprinde vizitatorii, în aceeași măsură în care reușește să-i țină captivi într-un univers aparte, unul pus sub semnul unei prietenii pe care aproape că o pipăi. Îngerul cu aripi căzute al lui Mircea Roman m-a țintuit locului minute în șir, după cum scrisoarea lui Ruxi (scrisă de mână pe o foaie de agendă/caiet, un scris mare, frumos, care trădează nerv și pasiune) către Lila (Ruxi adică Ruxandra Griogorescu) și tabloul de foarte mici dimensiuni care o însoțește m-au făcut să mă gândesc la ce mai înseamnă pentru noi astăzi prietenia.
În cadrul acestei expoziții, a avut loc și lansarea monografiei Constantin Blendea, o lucrarea elaborată din toate punctele de vedere de către Călin Stegerean. O lucrare pe cât de necesară, pe atât de frumoasă pe care am răsfoit-o în grabă la finalul evenimentului. Evenimentul a fost onorat de prezența Doinei Mândru, cea care a realizat un excurs pe cât de sintetic, pe atât de cuprinzător despre viața și opera lui Constantin Blendea și de fiica artistului, Adriana Blendea.
credit foto Galeria Romană
La Galeria Romana, Grădinile Ariadnei ( Adriana Blendea, Violeta Dobre, Ruxandra Grigorescu, Mircea Roman, Dinu Săvescu, Aurel Vlad ) s-au deschis o seară pentru a-l primi în mijlocul lor pe maestrul restauratorilor, profesorul Constantin Blendea (2.03.1929- 20.01.2012) cu ocazia lansării albumului monografic apărut de curând la Monitorul oficial, autor Călin Stegerean. Generos și atent, profesionist desăvârșit, domnul Emil Ene a recompus o sală, Adriana și Ruxandra au acceptat sacrificiul, și astfel, pictorul a fost omagiat in prezența numeroșilor lui foști studenți și confrați într-ale restaurării. Poate că puțini își mai amintesc astăzi că profesorul Blendea de la catedra de pictură, decan al ei de mai multe ori, a restaurat în anii 1969- 1972 pictura de sec. XVI de la Bolnița Coziei, împreună cu unchiul Vasile Blendea de la care învățase meseria și cu Ion Grigorescu, singurul dintre studenți ales, invitat de profesor acolo. Restaurarea a făcut epocă prin maniera nu doar înalt profesionistă a recuperării originalului de sub stratul gros de săruri și fum, ci și pentru totalul respect față de opera pictorului din vremea Renașterii, neadăugându-i nimic, marile lacune totuși prezente au fost temperate spre a nu face figura cu un ton cald, dar neutru. Era soluția unui pictor și deja a unui mare artist, respectuos profund față de opera înaintașului. Era modul în care înțelegea să își asume, și acolo, că se află, în mod responsabil, într-o ilustră descendența. Reușită aceasta i-a adus în 1971 o bursă în Italia, la ICCROM. Iar sentimentul acestei responsabilități l-a transmis și ucenicilor săi de la Humor, in campania din 1972, unde era pe schele, ca studenți sau tineri absolvenți de monumentala, toată floarea fina a restaurării murale românești. Știință și artă, s-a spus adesea, restaurarea era pentru Blendea si școala din vremea lui, îl vom aminti aici pe Vasile Drăguț, și o înaltă chestiune de conștiință. La fel e și azi. Monografia readuce în memorie și acest aspect al activității lui Constantin Blendea, care rămâne, desigur, în panteonul picturii românești moderne ca un al doilea maestru al zborului, semn al dorului de înalt, ,,de ieșire din orizontala apăsătoare”, de libertate senină, exprimat neîncetat din anii ’70 până la sfârșit. (Doina Mândru, 6 aprilie 2023)
credit foto Nona Rapotan
Călin Stegerean, autorul impresionantei monografii, a fost de o sinceritate dezarmantă încă de la bun început: nu-l cunoștea prea bine pe artist până în momentul în care la Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca s-a organizat o expoziție dedicată artistului. De atunci a început și „travaliul” de cunoaștere a operei unui artist unic. Fiind vorba de o monografie, n-avea cum să lipsească din cuprinsul acesteia și detaliile legate de personalitatea pictorului, restauratorului și profesorului universitar care a fost Constantin Blendea. De altfel, Călin Stegerean a menționat că în tot acest proces de cunoaștere și ordonare a informațiilor și datelor a fost însoțit de soția artistului, Maria Mihalache Blendea. Unchiul, Copilăria și școala, Contextul sociopolitic și cultural-artistic al anilor ’50, Debutul și anii ’50,Prima expoziție personală, Anii ’70, Anii ’80, După anul 1989, „Important este cu ce rămânem”, Cronologie sunt capitolele monografiei, însoțite de un preambul și de o bibliografie ordonată după cele mai riguroase criterii. Călin Stegerean a insistat și la momentul lansării pe aspectele ce țin de contextul sociopolitic și cultural-artistic în care s-a lansat Constantin Blendea, un context aparent deloc favorabil artelor frumoase, dar despre care merită vorbit mult mai mult. Și Doina Mândru și Călin Stegerean au insistat pe calitățile de pedagog ale artistului Constantin Blendea, calități traduse într-o serie de relații de excepție pe care le-a avut cu studenții săi. Unul din aceștia, Ion Grigorescu, a fost prezent și la lansarea monografiei, un artist de o discreție și frumusețe interioară rarisime.
Adriana Blendea, fiica artistului, ea însăși artistă, a vorbit cu emoție la finalul evenimentului și n-a uitat să menționeze importanța prieteniei, a acestei relații care astăzi pare din ce în ce mai mult exilată din planul vieții sociale a oricăruia dintre noi. Ea și-a încheiat momentul cu o serie de mulțumiri care se regăsesc și pe coperta monografiei:
Adriana Blendea – credit foto Galeria Romană
În prezent, adresez domnului Călin Stegerean mulțumirile cuvenite pentru colaborarea cu familia și pentru implicarea sa de-a lungul ultimilor ani în cercetare, concepție și redactare.
Mulțumirile mele se adresează, desigur, și celor care au sprijinit, cu empatie, realizarea acestui proiect, în mod special doamnei Anca Vlad și echipei sale Senso, precum și doamnei Sonia Florea și familiei, fără de care albumul nu s-ar fi putut realiza. (Adriana Blendea, Paris, 16 ianuarie 2023).
E greu să vorbești despre munca și viața unui artist fără să nu fii patetic pe alocuri. Și, totuși, celor trei gazde ale serii le-a ieșit din plin acest lucru. De un firesc pe care mi l-aș dori mai des prezent și la lansările de carte organizate în librării, cei trei au reușit să pledeze pentru artă, frumusețe și prietenie. Evocarea artistului și profesorului a pus în lumină personalitatea acestuia, fără să nedreptățească nici relația de iubire dintre el și soția domniei sale. O îmbinare de planuri ale vieții care se regăsește și în monografie, ceea ce mă face să cred că aceasta ar trebui să ajungă la cât mai mulți iubitori ai artelor frumoase.
*
Monografia Constantin BLENDEA de Călin Stegerean a apărut la Editura Monitorul Oficial și poate fi cumpărată și de la sediul Galeriei Romană.
