Organizat pentru prima dată în cadrul seriei Muzica Sec. XXI a Festivalului Internațional „George Enescu”, Forumul Internațional al Compozitorilor este o inițiativă care își propune să reunească muzicieni de renume, compozitori de elită, invitați speciali din domenii conexe cu muzica, tineri compozitori precum și publicul larg interesat de actualitatea muzicală în spațiul cultural internațional.
Personalități importante precum Magnus Lindberg, Sir James MacMillan, Jorg Widmann, Detlef Glanert, Vladimir Cosma, Thomas Larcher, și Rodion Shchedrin, printre alții, vor împărtăși crezul muzical și experiențele lor în cadrul a 6 evenimente majore (Ars Poetica, dezbateri, conferințe, mese rotunde) concentrate pe subiecte care vizează limbajul muzical contemporan și interconectivitatea cu viața de zi cu zi a societății.
Am stat de vorbă cu Dan Dediu, compozitor român, fost rector al Universității Naționale de Muzică București și unul dintre cei care au făcut ca Forumul Internațional al Compozitorilor să existe ca secțiune distinctă în cadrul ediției 2017 a Festivalului Internațional George Enescu.
De ce abia acum o ediție a acestui forum? Știu că George Enescu și-a dorit foarte mult ca în cadrul festivalului să existe o asemenea întâlnire.
Cred că noi nu putem decât să ne dăm cu părerea despre ce și-ar fi dorit Enescu. Dar cu siguranță, el care sprijinea tinerii compozitori, le dădea de multe ori burse, uneori anonime, oamenii nu știau de unde le veneau banii, el care ținea foarte mult la creșterea unei generații capabile și conectate cu lumea internațională ar fi fost încântat de această secțiune din festival. Într-adevăr, această idee a Forumului Internațional al Compozitorilor, este o idee care s-a copt în timp și care, trebuie spus, într-un fel incipient, ca idee și voință, îi aparține directorului artistic al festivalului, Vladimir Jurowski, cel care a strâns așa o pleiadă de compozitori importanți din lume și a vrut să-i aducă tocmai pentru a-i cunoaște, pentru a-i cânta și a intra în contact cu lumea românească. Pentru că și noi avem o falangă de compozitori extraordinar de profesionalizată, dar care nu este deloc cunoscută în străinătate. Ori, suntem cunoscuți, unii sau alții, dar fiecare ca individualitate și nu ca o școală componistică. E important ca și cei din afară să știe că noi existăm și pentru noi, cei de aici să putem să ne conectăm…
Speakerii, cei care vor conferenția, cum au fost selectați? Eu am o curiozitate legată de calitățile lor de buni vorbitori (nu-mi prea place cuvântul comunicator). Poți fi un excelent compozitor și se știe că ei adesea sunt ursuzi, aerieni, antisociali, dar să nu fii neapărat și un bun ambasador al artei în care excelezi.
Trebuie să spun că acceptaseră să vină mai mulți, dar între timp s-au scuzat că nu mai pot veni; unii din cauza vârstei, alții din alte cauze obiective. Într-un fel, am fost puși în fața faptului împlinit. ARTEXIM-ul s-a gândit de la bun început să selecteze anumiți compozitori și numărul lor a fost definit încă de la bun început, nu a trebuit să selectăm. Cred că sigur s-a mers pe notorietate, dar am încercat să machetăm de la început cele două formate: unul cu conferințele, celălalt cu mesele rotunde, care răspund unor nevoi diferite. Și în funcție de temele diferite, cea pe care am propus-o eu, Echilibru și exces în compoziție (pentru toate mesele rotunde), și în funcție de cei care veneau într-un anumit timp dat. Forumul se desfășoară trei week-end-uri la rând, deci cei care vin la început nu vor mai fi la sfârșit, într-un fel combinăm sincronia cu diacronia, astfel încât să reușim să oferim o privire sintetică, rapidă (se desfășoară totul în trei ore) și, în același timp, relevantă asupra lumii ideatice și emoționale a fiecărui compozitor.
Magnus Lindberg
Cine poate participa la conferințele forumului?
Toată lumea poate participa. Intrarea este liberă. Există și preînscrieri, tocmai în ideea de a asigura un număr de locuri celor care vor veni.
Nu va fi un limbaj ultraspecializat…
Va exista o componentă care se va referi strict la compoziție, dar sigur că nu este cazul să fie cursuri de specialitate. În niciun caz Forumul nu este gândit așa, ci este gândit ca o platformă de comunicare, ca o platformă în care compozitorul iese din specificul meseriei sale și se adresează unor confrați, unor muzicieni, unor melomani care să înțeleagă ceea ce face el.
Practic, el, compozitorul, își va schimba canalul lui preferat de comunicare și, cumva, cred că va o provocare și pentru el …
Dar ei sunt obișnuiți… Suntem obișnuiți, ca să zicem așa… Sigur, stăm și scriem note toată ziua, dar la un moment dat, când ți se cere o notă de prezentare a lucrării trebuie să pledezi pentru ea. Există o minoritate care ar vrea să explice lucrarea prin ea însăși, dar există, iarăși, compozitori care sunt în stare să verbalizeze, care pot crea un metalimbaj cu ajutorul căruia să explice ceea ce au vrut să comunice la nivel de compoziție.
Știu că ați acordat burse pentru tinerii interesați să se perfecționeze în domeniul muzicologiei. Au fost mulți interesați? Cine sunt beneficiarii acestor burse?
Toate cele 20 de burse din fiecare week-end sunt acoperite. Nu sunt doar români, sunt din toată lumea. Dintre români, sunt din Cluj, Iași, Timișoara, deci nu doar din București.
Concerte de muzică nouă, forumul compozitorilor – ambele secțiuni adevărate prilejuri pentru specialiști să facă schimb de informații, să se pună la curent cu ultimele noutăți din domeniu. Cât de fertil credeți că va fi acest schimb? Ce-ar trebui să se întâmple după Festival?
Eu cred că utilitatea acestui forum constă în posibilitatea celor care iau parte la el în a cunoaște personalități de prim rang, de a-i vedea, auzi și simți cum vorbesc, ce idei au, de a se lăsa influențați de personalitatea lor și, de ce nu, de a lega unele prietenii, contacte, lucruri care sunt foarte importante în viața muzicală actuală. Noi nu ne-am gândit ce vom face după aceea, probabil că vom reuși să transcriem conferințele și să scoatem o carte, care să rămână generației viitorare. Dar eu cred că utilitatea acestei întâlniri constă tocmai în vivacitatea lor, miza pe cunoașterea unor oameni care stau ascunși, într-un fel. Compozitorii, spre deosebire de interpreți, nu se arată, li se cântă lucrările, ei stau frumos în umbră, dacă cineva vrea să-i întrebe ceva ei răspund, dar nu sunt în lumina reflectoarelor. Ceea ce fac ei ajunge în lumina reflectoarelor. Cu ce ne alegem? Internalizăm anumite moduri de gândire, anumite moduri de simțire, îi înțelegem mai bine și, în acest fel, mergem mai departe.
Vladimir Cosma
S-ar putea ca dintre participanții tineri, să vină la Concursul Enescu de anul viitor…
Cu siguranță … E important, pentru că unii dintre cei care conferențiază sunt chiar membri în juriu și e important să vadă cum se pune problema, văd care sunt deschiderile, cum sunt puse accentele. E un lucru după care se ghidează gustul tinerei generații și, în același timp, se validează o anumită libertate de creație. Pemtru că din ceea ce o să vedem la acest Forum o să ne dăm seama că sunt foarte diferiți: fiecare vine din altă țară, au vocații diferite, au alte gusturi estetice, au studiat cu alți oameni, au alte idei. Acest Forum devine o adevărată agora democratică: fiecare are dreptul să spună părerea, să și-o apere, dar nu se împarte dreptatea, nu e o luptă. E o rețea fluidă, o ecografie a muzicii contemporane.
Cât de nouă e muzica secolului XXI?
Muzica sec. XXI nu mai este ceea ce era muzica nouă după al doilea război mondial. Ea a asimilat, a internalizat avangarda, precum a internalizat și tradiția și încearcă să facă joncțiunea cu cultura pop. În muzica contemporaneităţii și a acestor oameni care sunt invitați la Forumul Internațional al Compozitorilor se regăsește absolut totul. Din această cauză ea este o formă de artă care se poate asculta, se poate înțelege, de multe ori este foarte accesibilă, dar de multe ori te obligă să înțelegi ce-a vrut să spună compozitorul și, am mai spus-o, este un exercițiu de libertate interioară. Trebuie să o spunem răspicat, compoziția, ca orice emanație a spiritului uman, este supusă unor anumite mode, tendințe. Asta ar trebui apreciat aici: avem în cadrul Forumului compozitori foarte diferiți, foarte personali, originali, fiecare cu tendința sa, dar, în același timp, extrem de deschiși unul către celălalt, dispuși să facă o muzică a zilelor noastre pentru publicul zilelor noastre.
Să le spunem melomanilor că există muzică și după Rimski-Korsakov sau după Șostakovici…
Există muzică, și încă muzică muzică foarte bună. Eu asta încerc să le spun prin intermediul conferințelor din cadrul Formului … E o muzică foarte ascultabilă.
E o muzică care face foarte mult apel la celelalte arte…
Și asta…
Muzica în sine, de orchestră, sau de cameră, este o sinteză. Nu mai putem gândi ca în 1950… cred că și globalizarea și internetul au contribuit la schimbarea mentalității tinerilor compozitori. Să nu uităm că toți cei invitați să vorbească la Forum sunt oameni până în 60 de ani.
Cum ajunge un compozitor la muzica nouă?
Ajung prin diferite căi. Unii sunt obsedați de mici de această zonă; au trăit, probabil, un eveniment extraordinar; sau au trăit într-un mediu.. Sau, cum mi s-a întâmplat mie la 6 ani cu opera. Mi s-a pus pata, am vrut să devin compozitor și să compun operă, pentru că am fost atât de impresionat de un Rigoletto, încât asta m-a influențat pe viață. Există asemenea evenimente! Alții pornesc (și am avut cazuri) din muzica pop, din rock sau din jazz și care, la un moment dat, simt nevoia unei schimbări. Am avut studenți care au fost rockeri sau jazzmani și care și-au spus că au nevoie de altceva; am avut un student, important autor de rhythm and blues, AG Weinberger, și care a făcut cu mine compoziție clasică la master. Pentru că a zis că vrea să învețe. A simțit nevoia să schimbe, să intre în altă zonă. Există mai multe modalități de abordare a acestui domeniu. Ca și în literatură: există literatură care se citește mai greu, alta se citește mai ușor, filosofi pe care îi citești în două zile (nu neapărat pentru că sunt minori) și sunt filosofi la care trebuie să recitești fraze de câte trei-patru ori ca să înțelegi. Există complexități și complexități și în muzica contemporană și de aceea nu cred în despărțirea „muzică de divertisment – muzică savantă”, fiecare are valorea ei, există doar diferență de funcționalitate socială și de adresabilitate.
Există o diferență de statut prin raportare la tradiție, a acestor compozitori de muzică nouă? Se poate face o diferență de calitate?
Compozitorul de astăzi este ca sportivul: încearcă să alerge cât mai mult și cât mai bine. Trebuie să fim conștienți că fiecare compozitor de astăzi „se bate” cu tradiţia. El trebuie să-şi câştige locul. Și nu o face prin cantitatea muncii sale, ci prin calitatea ei. Și eu cred că, e o opinie personală, această valoare ţi-o câştigi odată cu găsirea autenticităţii, și această autenticitate vine din găsirea unei expresii proprii. Poți să scrii foarte mult și foarte bine, dar să nu ai aceea expresie proprie, recognoscibilă, ori găsirea unei expresii noi e cel mai important lucru pentru un compozitor și lucrul ăsta îl simte orice public.
Putem vorbi de o comunitate de compozitori de muzică nouă la noi? Putem vorbi de generații de compozitori de de muzică nouă în România? Câteva nume?
Există și ea a fost strânsă în jurul lui Enescu și a Societății Compozitorilor Români (înfiinţată în 1921 cu Enescu ca prim preşedinte). Apoi a existat în jurul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor o permanentă emulație; s-au cunoscut între ei cei din diferite generații. Au fost de acord, s-au contrat…
Detlev Glanert
Au avut de suferit și din cauza regimului politic…
Da, dar știți vorba lui Thomas Mann: muzica e suspectă din punct de vedere politic! Unii au putut să face ce-au vrut, alții, dacă au vrut să facă compromisuri, au făcut. În anii 50 era cenzură și în muzică, dar cu timpul puteai face avangardă și în muzică.
Falanga de compozitori care ne-au fost profesori: Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Aurel Stroe, Pascal Bentoiu, Tiberiu Olah, creatori de școală. Apoi avem generația anilor ´70 – ´80 – Nicolae Brânduș, Octavian Nemescu, Doina Rotaru, Adrian Iorgulescu, Liviu Dănceanu, Călin Ioachimescu. Și falanga de compozitori tineri, de sub 40 de ani, care sunt destul de mulți și foarte buni.
Și un lucru lăudabil este că muzica lor se va auzi în Festival…
Este una dintre edițiile importante pentru muzica contemporană, o ediție care face joncțiunea cu contemporaneitatea. N-ai cum să faci un festival mare fără să dai Cezarului ce e al Cezarului. Sigur, până la urmă, Enescu și contemporanii săi (ca secțiune distincă a festivalului) a fost și este o direcție foarte importantă, pentru a-l plasa pe Enescu în contemporaneitatea sa, dar tot atât de importantă este și moștenirea lui Enescu care este școala românească de compoziție.
Care este relația compozitorilor români de muzică nouă cu orchestrele din România? Își doresc acestea să cânte piese contemporane?
Cred că până la urmă e problema unei politici culturale. Muzica contemporană românească este foarte diferită, sunt compozitori și compozitori. Sigur, pe vremea de dinainte de 1989, dintr-o nevoie naționalistă, fiecare filarmonică era obligată să aibă în fiecare concert câte o piesă românească. Era un obicei care după 1989 nu a mai fost reluat, se intoxicaseră oamenii. În anii ´90 asistăm la o cădere foarte mare a repertoriului românesc, la un moment dat se cânta mai multă muzică românească (simfonică și de cameră) peste hotare. Acum avem câțiva dirijori consacrați, dar și tineri, care încep să conștientizeze că nu poți avea o cultură muzicală importantă fără compozitorii pe care să-i cânți. Dacă te invită cineva din străinătate te întreabă ce compozitori să cânți și e important să cânți și din compozitorii din țara din care vii. Există un corpus de capodopere care zac. De exemplu, Simfonia nr 1 de Olah, care s-a cântat o dată și a doua oară abia după 60 de ani.
E o problemă de management cultural.
E vorba de o voință de a face o politică culturală inteligentă, e vorba de promovare. Se poate pune pe CD… mi s-a cerut la un moment dat să dau câteva opusuri de orchestră exemplare care se pot cânta la orice filarmonică din lume și dintr-un foc am scos douăzeci de lucrări. Douăzeci de lucrări! Compozitori diferiți! E important și implicarea interpretului român. Dar e important să existe și un spirit comun de promovare.
E important să implicăm și managerii culturali. Sunt curioasă dacă vor participa la Forum.
Și eu sunt curios!
Credit foto Dan Dediu: arhiva autorului
