Editura Polirom, colecţia Biblioteca Polirom, seria Actual

Traducere din limba norvegiană de Diana Polgar

Cartea este disponibilă pe polirom.ro:https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7102.

Premiul Uniunii Criticilor din Norvegia 2015

Doi ani au trebuit să treacă pînă într-o seară de vară cînd, în insulele pe cît de izolate şi sălbatice, pe atît de maiestuoase ale arhipelagului norvegian Lofoten, doi prieteni au luat, în sfîrşit, hotărîrea: să plece într-o expediţie primejdioasă în largul mării, la vînătoare de rechini boreali. Specie ancestrală de dimensiuni impresionante, ce trăieşte sute de ani, rechinul boreal a stîrnit groaza şi imaginaţia pescarilor nordului din cele mai vechi timpuri. Se spune că ochii lui fosforescenţi, năpădiţi de paraziţi hipnotizează prada, iar carnea extrem de toxică poate să provoace transe halucinatorii. În barca lor pneumatică, înarmaţi cu echipamente de pescuit rudimentare, poveşti incredibile şi ambiţiile nemăsurate ale vînătorilor de balene legendari, naratorul şi Hugo Aasjord, artist excentric şi pescar experimentat, pornesc în căutarea acestui monstru enigmatic. Inspirată din fapte reale şi întreţesută cu poveşti uimitoare despre viaţa puţin cunoscută a oceanului, cu biologia, istoria, poezia şi legendele sale, Cartea mării este o celebrare a universului marin, a aventurii şi a prieteniei, dar şi un semnal de alarmă pentru protejarea unui ecosistem greu încercat de acţiunile oamenilor, dar atît de important pentru dăinuirea vieţii pe pămînt aşa cum o ştim astăzi.

„O expediţie de dimensiuni epopeice deschide calea informaţiilor fascinante despre mări şi oceane în această eco-aventură marină… Erudiţia, umorul înţepător şi scriitura simplă ale lui Strøksnes se contopesc într-o istorie naturală proaspătă, cuceritoare.” (Publishers Weekly)

„O carte pătrunzătoare şi fascinantă, evocînd figuri memorabile precum Ahab al lui Melville sau bătrînul lui Hemingway… Arta ingenioasă a lui Morten Strøksnes este aceea de a ne aminti încă o dată că prinderea peştelui mare este cea mai puţin importantă parte a poveştii.” (The Wall Street Journal)

„O carte extraordinar de captivantă… Un tur de forţă… O operă de meditaţie şi contemplare, cu un orizont larg şi deschis ca îndepărtatele linii de coastă ale nordului, pe care le evocă atît de frumos.” (The Spectator)

Morten Strøksnes (n. 1965) este scriitor, istoric, jurnalist şi fotograf norvegian. După ce a studiat la Oslo şi la Cambridge, a ales să urmeze o carieră jurnalistică. A scris reportaje, eseuri, articole şi recenzii pentru cele mai importante ziare şi reviste norvegiene şi este o voce activă în dezbaterile publice. A publicat patru volume de reportaj literar care s-au bucurat de aprecierea criticii şi a colaborat la multe altele. Cartea mării (2015), întîmpinată cu mult entuziasm de cititori şi tradusă deja în peste douăzeci de limbi, a fost distinsă, printre altele, cu Premiul Brage şi Premiul Uniunii Criticilor din Norvegia.

*****

Ca de obicei, curenții puternici ne duc foarte departe. Hugo pornește motorul și o luăm înapoi spre mal ca să ne pescuim masa de seară. Între timp, mă mai învață niște cuvinte. Arată cu degetul spre țărm, de unde se înalță un promontoriu chiar spre noi. Continuă mult sub apă, fiind un promontoriu subacvatic, care se numește snag, îmi spune Hugo. Mulți pescari mai au și astăzi un vocabular bogat în termeni care ilustrează diferite aspecte ale fundului mării sau grade semnificative ale haloului lunar, de exemplu.

Relieful de pe uscat continuă, firește, sub apă. Am vedeasinguri dacă am seca mările și oceanele. Dar unde să punem atâta apă? Îmi amintesc o istorioară din Grecia antică. Dacă nu mă înșel, e despre un rege bătrân care a făcut un pariu. Dacă pierdea, trebuia să sece marea. După o vreme, câștigătorul s‑a dus la el și l‑a întrebat când avea de gând să se apuce de treabă. La care regele i‑a răspuns că așteaptă să oprească fericitul câștigător, mai întâi, apele care se varsă în mare, pentru că sarcina asta nu e a lui, conform înțelegerii inițiale.

În jurul snag‑ului e mult pește, așa că în câteva minute prindem niște cod mic pentru cină.

Într‑o astfel de zi, Vestfjordenul pare un paradis al purității. Nimic mai departe de adevăr. Deși ne aflăm în mijlocul mării, unde curenții mătură aproape totul în calea lor, vedem uneori ambalaje de plastic plutind printre valuri.Poate sunt de la comunitățile din zonă, poate vin de pe țărmuri îndepărtate. Oceanul planetar este un element unitar.

Acum douăzeci de ani, asupra unui portcontainer american care se întorcea din China s‑a abătut o furtună înOceanul Pacific. Din cauza valurilor puternice, unelecontainere s‑au desprins, s‑au deschis și au ajuns în apă. Douăzeci și opt de mii opt sute de jucării de baie din plastic – țestoase albastre, broscuțe verzi și rățuște galbene – au fost luate și purtate de curenții marini pe tot globul. Un scriitor a urmărit traseul rățuștelor de plastic în jurul Pământului până la fabrica din China de unde veniseră. Și‑a intitulat cartea Moby‑Duck.

Ca și alte tipuri de plastic, rățuștele nu se scufundă, celpuțin nu înainte să se dezintegreze în particule microscopice. Plasticul și substanțele toxice din compoziția lui se descompun în mii de ani. Unele provin din apa evacuată de mașinile de spălat după spălarea materialelor din fibre sintetice. Din cauza curenților marini, insule uriașe de ambalaje de plastic în mișcare se adună în anumite zone, invartindu‑se în spirală. Studiile arată că mărimea unui astfel de vârtej din plastic din Oceanul Pacific ar fi cât jumătatedin statul Texas. Altul se formează în nord, în Marea Barents. Particule de plastic au fost găsite până și în abdomenul crabilor de pe fundul recii și îndepărtatei Mări Barents,pentru că, după ce plasticul se dezintegrează, microparticulele sunt absorbite de plancton sau ajung pe fundul mării, unde sunt înghițite de animalele care trăiesc acolo.

Așadar, nu e o poveste amuzantă cu rățuște galbene plutind intr‑o cadă uriașă care e oceanul. Când studiază păsările marine din Norvegia, cercetătorii descoperă cănouă din zece au plastic în stomac. Păsările nu pot să digere plasticul, așa că, după ce l-au înghiţit, nu mai pot să mănânce nimic. În fiecare an, peste un milion de păsări și peste o sută de mii de mamifere marine mor din cauza deșeurilor de plastic.

Și codul, care înoată cu gura deschisă, ar putea să înghită o grămadă. În Marea Mediterană mai eșuează cașaloți tineri, iar cauza morții e, de multe ori, un mister. În stomacul unuia s‑au descoperit însă odată șaptesprezece kilograme de plastic nondegradabil. Cea mai probabilă cauză a morții fusese ingerarea unor prelate mari de la serele din sudul Spaniei.