Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah

Romanul Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, a apărut recent în colecţia Biblioteca Polirom. Seria ACTUAL. Traducerea din limba engleză a fost realizată de Irina Bojin.

DESPRE CARTE

Romanul o are in centru pe Bella, o fotografa renumita, de origine somaleza, care traieste la Roma. Nenorocirea face ca fratele ei vitreg, Aar, functionar la ONU, sa fie omorit de extremistii din Mogadishu intr-un atentat cu bomba, lasind in urma doi copii adolescenti.

Cum Bella este cea mai apropiata ruda, ea devine tutorele lor legal si se stabileste impreuna cu copiii la Nairobi, renuntind la calatoriile prin lumea intreaga si la stilul de viata occidental. Ca si cum noile responsabilitati si schimbari din viata ei n-ar fi suficiente, Bella descopera ca trebuie sa lupte pentru a pastra copiii, cind mama lor naturala – care isi parasise familia cu multi ani in urma – revine cerindu-si drepturile. Se creeaza astfel o legatura neobisnuit de puternica intre matusa si cei doi orfani, iar Bella isi abandoneaza de bunavoie libertatea, asumindu-si originile africane. Pe fundalul acestei drame de familie, se contureaza o discutie cu bataie mai lunga despre traditii si constringeri, deopotriva fascinante si ingrijoratoare.

„O explorare plina de sensuri a crizelor sociale si politice contemporane, dar si o poveste plina de sensibilitate despre viata in umbra durerii, despre cum sa inveti sa ierti si sa incerci sa raspunzi la intrebarea: «Ce inseamna sa fii somalez in zilele noastre?».” (Washington Post)

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

— De fapt, mi‑ar prinde bine o cafea şi nişte Baileys.

Stewardesa ezită, încurcată, parcă ar vrea să se hotărască dacă să‑i spună sau nu Bellei să aştepte până după servirea mesei. Apoi dispare după perdele şi se întoarce cu lichiorul irlandez, ca şi cum ar servi la un priveghi din Dublin.

În acest timp, Bella intră în vorbă cu vecina ei, o tânără care vorbeşte un dialect german, cu o coafură ostentativă care trebuie că a costat‑o ceva, fiindcă părul e vopsit în culori de păsări exotice şi aranjat în trepte. Îmbrăcămintea, în schimb, e sumară; tricoul fără mâneci stă să plesnească peste pieptul ei plin. Pe cămaşă are imprimat un slogan în germană şi engleză, care îndeamnă la iubire sub toate formele ei. Bella speră că femeia nu se îndreaptă spre Somalia ori altă ţară musulmană, unde ar fi mai mult ca sigur omorâtă cu pietre.

— Unde mergeţi? o întreabă.

— La Nairobi, răspunde ea.

— Ca turist?

— Merg să mă căsătoresc cu cineva care locuieşte acolo.

Bella e tentată să întrebe de ce gen este persoana cu care femeia s‑a logodit – gândul o duce la Valerie, închisă în Uganda –, însă Kenya, ţara vecină, este capitala culturii gay din Africa de Est, acolo situaţia e cu totul alta. Oricum, nu e treaba ei, aşa că îndreaptă discuţia în altă direcţie.

— Şi…, îndrăzneşte ea să întrebe, arătând spre complicata coafură, e pentru acest eveniment?

Încearcă să‑şi aducă aminte de toate textele sacre – ale islamului, iudaismului ori sikhismului – în care lungimea părului sau acoperirea lui joacă un rol important. E un mod binevenit de a‑şi lua gândul de la moartea lui Aar.

— Mai mult sau mai puţin.

— Şi unde vă căsătoriţi?

— Într‑o biserică din centrul oraşului.

Mai multe detalii nu vrea să dea. Însă când avionul traversează o zonă de turbulenţe şi tânăra, cu o figură speriată, deschide şi închide gura, incapabilă să scoată vreun sunet, Bella se apleacă înspre ea şi îi spune:

— Nu‑i nimic. Sunt cu tine, suntem toţi cu tine.

După care, mirată ea însăşi de ce face, o ia de mână şi, în chipul cel mai firesc, se liniştesc una pe alta, fiecare găsind mângâiere în acest contact fizic. Epuizată, Bella se prăbuşeşte ca într‑un hău, gândindu‑se la cum va decurge întâlnirea cu Dahaba şi Salif şi la greutăţile care o aşteaptă şi pentru care trebuie să fie pregătită. Când stewardesa vine să‑i ia ceaşca, doarme adânc, încă mai ţinând, cu blândeţea unui îndrăgostit, mâna tinerei sumar îmbrăcate, cu pieptul bogat şi coafura fantezistă. Doar când aceasta îşi trage mâna, ca să meargă la baie, Bella se trezeşte tresărind. În primele clipe, încă adormită, nu‑şi aminteşte unde se află şi ce caută acolo, iar apoi rămâne trează câteva ore în şir, atentă şi neliniştită.

Oricât i‑ar fi de nesuferită Valerie, Bella se tot gândeşte la împrejurările în care a fost arestată, asta dacă o fi adevărat. Într‑o ţară unde raporturile sexuale cu persoane de acelaşi sex sunt interzise, nu poţi fi niciodată îndeajuns de prevăzător; mai mult ca sigur ai să fii şantajat sau arestat dacă ai un comportament „nepotrivit“, devenit sinonim cu comportament ilegal într‑un număr tot mai mare de locuri. De pildă, în Dubai, un cuplu de britanici heterosexuali, care se pupau în holul hotelului de cinci stele unde stăteau, s‑au trezit aruncaţi în închisoare pentru un an (…).

Când Bella deschide uşa, Valerie îi zâmbeşte, însă Bella se mulţumeşte să o privească drept în ochi, fără să se arate nici prietenoasă, nici ostilă. Nu o invită imediat să intre, ci o cercetează mai întâi din cap până în picioare, de parcă i‑ar lua măsura pentru sicriu. Sub privirea aspră a Bellei, până şi sariul cedează şi începe să se desfacă. Când încearcă să şi‑l prindă la loc, Valerie scapă poşeta, din care se răspândesc pe jos tampoane, un pachet de prezervative, scobitori, o perie de păr. Bella nu întoarce capul; aşteaptă în tăcere ca Valerie să‑şi adune lucrurile. Abia atunci îi face semn să intre şi închide uşa în urma ei.

— Cum a fost zborul?

Valerie se strâmbă, ca şi cum n‑ar fi pregătită să răspundă la întrebare. Tace îndelung, după care zice:

— Acceptabil, de fapt, dacă ne gândim că ar fi putut să fie mult mai rău.

— Am auzit că eşti în Uganda, zice Bella.

— Zvonurile circulă iute, remarcă Valerie.

— Ce e de văzut în Uganda?

— E o ţară frumoasă.

— Şi se mănâncă mattock în fiecare zi, nu‑i aşa?

— Piure de banane cu tocăniţă de alune.

— Mişcă ceva pe‑acolo?

— M‑au avertizat că o să fii scârboasă cu mine, zice Valerie.

Bella nu muşcă momeala, nici măcar nu se întreabă cine i‑ar fi putut spune aşa ceva. În schimb, se miră din nou ce‑o fi găsit la Valerie un bărbat atât de blând, iubitor şi generos ca Aar şi cum de au stat împreună atâta vreme. Îşi aminteşte că odată l‑a întrebat pe Aar de‑a dreptul, dar după cum îi stătea în fire, acesta s‑a refugiat într‑un proverb somalez, care zicea că străinii nu trebuie să se amestece „între penisul şi vaginul unui cuplu“.

Bella insistase:

— Nu e un răspuns mulţumitor.

— Poate că tocmai sexul ne ţine împreună, zisese Aar.

La asta, Bella amuţise, înfrântă.

DESPRE AUTOR

Nuruddin Farah (n. 1945, in Somalia) este romancier, dramaturg si autor a numeroase eseuri polemice. Intre 1969 si 1972 lucreaza la primele transliterari ale dialectelor somaleze in alfabetul latin. Primul sau roman, From a Crooked Rib (1970), ii aduce Premiul International Neustadt pentru Literatura. Publica apoi trilogia Variations on the Theme of an African Dictatorship, inspirata de actiunile unui grup clandestin care lupta impotriva dictaturii militare a lui Siad Barre – Sweet and Sour Milk (1979), Sardines (1981) si Close Sesame (1983). In prezent este profesor invitat la Bard College.