Expozițiile pot fi gândite în multe feluri, dar toate se articulează în jurul unei idei centrale. Conceptele și valorile promovate și specifice artistului/artiștilor capătă sens și vizibilitate când sunt aduse pe simeze, de aceea contează foarte mult în receptarea acestora de către public inclusiv spațiul unde sunt organizate aceste evenimente plastice, dar și timpul – datele calendaristice, dar nu doar ele. Una este să organizezi o expoziție personală în timpul vieții artistului, cu totul altceva să pui la cale o retrospectivă, la câțiva ani distanță de la trecerea într-o altă dimensiune a acestuia. De obicei, curatorii expozițiilor de tip retrospectivă au fost în anturajul artistului, l-au cunoscut și urmărit îndeaproape, i-au urmărit evoluția în timp și au strâns cronicile și reacțiile stârnite de operele acestuia. În cazul marilor artiști, cum sunt Picasso sau Dalí, specialiștii nu mai sunt neapărat cei care i-au cunoscut personal, ci mai ales cei care i-au urmărit/admirat din exterior, care au reușit să pună într-un context mai larg opera acestora și să le fixeze definitiv locul în istoria universală a artei.
Universul lui Dalí organizată de ARCUB în interioarele extrem de generoase ale Hanului Gabroveni – cred că este prima expoziție de la renovarea clădirii care se folosește de aproape toate spațiile avute la dispoziție – este un pic altfel decât cele cu care ne-am obișnuit în ultimul timp. Bazată exclusiv pe piesele din colecția colecționarului Beniamino Levi, cel care l-a cunoscut în 1960 pe artist și care i-a devenit ulterior agent. O colecție impresionantă, dacă doar în expoziția de la ARCUB se regăsesc 170 de lucrări. Dar nu cifra contează de această dată, sau nu neapărat cifra. Există colecționari celebri care și-a legat definitiv destinele de cele ale artiștilor preferați și lor trebuie să le mulțumească muzeele din întreaga lume, pentru că fără efortul lor financiar și fără donațiile consistente spațiile acestor instituții ar fi cu mult mai puțin atractive pentru vizitatori. Ce e interesant la expoziția de la ARCUB este tocmai felul cum a reușit să pună în evidență toate preocupările artistului (atins de nebunie), dar în același timp și importanța oamenilor care l-au însoțit pe artist de-a lungul vieții: de la celebra sa soție, Gala, până la actorii, scriitorii și creatorii de modă cu care Dalía lucrat. Nouă spații expoziționale (la care se adaugă cel de-al zecelea, magazinul de suveniruri), nouă spații care descompun universul artistului pe teme, preocupări, obsesii, simboluri, oameni care i-au influențat creativitatea.
Dincolo de faptul că a fost extrem de productiv (l-a ajutat și longevitatea în acest sens), Dalí a avut și timpul de partea lui, epoca în care a trăit. Cu ajutorul Galei, el a reușit să devină un adevărat trendsetter, nu doar că a influențat moda, dar a fost creator de stil(uri). În spațiile de parterul, subsolul și etajul Hanului Gabroveni, prin care vizitatorul se orientează cu ajutorul săgeților (chiar și așa, tot ar fi bine să mai fie câte un angajat prezent prin expoziție, care să dea informații sau sugestii) se regăsesc opere din diverse etape de creație, obiecte de aur sau celebrele statui din bronz, litografii sau desene gândite special pentru diverse cărți. Cuprinzându-le cu mintea într-un singur discurs începi să realizezi cam cât de mare a fost și este influența artistului, cât de importantă este posteritatea acestuia, una la care acesta a lucrat constant (și orientat) de-a lungul vieții. Un artist care n-a făcut nimic (sau aproape) nimic la întâmplare, realizezi acest lucru când citești pe etichetele care însoțesc exponatele câte bucăți originale au fost realizate; cu alte cuvinte, un artist care n-a vrut să moară de foame și a făcut tot posibilul în acest sens. Personal, din această cauză îl găsesc vinovat de amploarea pe care a luat-o kitschul la ora actuală – arta multiplicată în serii de masă devine kitsch, opera își pierde valoarea intrinsecă, se banalizează. Dincolo de faptul că i s-au cumpărat obiectele și dincolo de faptul că a lucrat la comandă, el a mai făcut ceva: a pus în fiecare obiect ceva din ceea ce-l reprezintă pe el ca artist: obsesii dezvoltate din combinații de simboluri, preocupările sale pentru anumite domenii (cum e psihanaliza), fascinația pentru Gala etc. Foarte bine folosit subsolul hanului ca spațiu expozițional, dă foarte bine semiîntunericul și lipsa surselor de lumină naturală în combinație cu scările în forme elicoidale și pereții de cărămidă; se creează astfel un context prielnic reflecției, de altfel am observat că vizitatorii nu se grăbeau, se învârteau în jurul obiectelor expuse, încercau să le vadă din toate unghiurile posibile (este drept, era luni și mijlocul zilei, când mulți dintre amatorii de expoziții și muzee erau la serviciu). Dacă la subsol predominau obiectele mici și foarte mici, la parter se regăsesc sculpturile de mari dimensiuni, celebre toate, care fascinează tocmai prin apropiere, prin evidență. După ce le tot vezi prin cataloage sau ilustrând diverse articole, rămâi impresionat de dimensiunea concretă a acestora, dar și de simțul detaliului, de cât de obsedat a fost Dalí de furnici, sertare, cârje și încă alte câteva simboluri, prin combinației specifice capătă alte sensuri, care nouă, profanilor, nu ni s-ar fi arătat altfel. În același timp, devii conștient și de simțul comercial al Galei, dar și al artistului. Obiectele de mici dimensiuni care pot fi folosite la propriu, sculpturi care-și găsesc locul ușor în vile somptuoase sau care pot fi replicate relativ ușor, fără să-și piardă din valoare. Celebra canapea cu forma buzelor lui Mae West este cel mai bun exemplu în acest sens. La etaj se regăsesc desenele și litografiile, acolo este conexiunea artistului cu lumea literară. Din punctul meu de vedere, deși este zona care dispune de cea mai multă lumină naturală, pare să fie în același timp zona în care tablourile și obiectele expuse sunt cel mai puțin puse în valoare, tocmai pentru că lumina nu ajută în acest sens. Dar se prea poate să fie doar o impresie personală, strict subiectivă. Spre deosebire de celelalte zone, unde funcționează foarte empatia, la etaj intervine cerebralitatea, de aici și o senzație foarte stranie de rece, care te face să iei distanță de obiectele expuse, să le privești critic, foarte critic. M-am apropiat și îndepărtat de multe ori de câteva din obiectele expuse, dintr-o foarte ciudată dorință de a găsi defectele, de a căuta fracturile din gândirea artistului. Dincolo de acest efort de căutare individualizat rămân obiectele și în fiecare dintre ele frânturi din personalitatea artistului.
N-am fost niciodată un fan al lui Dalí, în sensul de admiratoare înfocată a acestuia. Asta nu mă împiedică să nu-i recunosc valoarea și locul în istoria artei. De ignorat n-ai cum să-l ignori, fie și pentru că influența lui a fost copleșitoare pe alocuri pentru mulți dintre cei care și-au intersectat destinele cu al lui. Meritul ARCUB de a organiza expoziția Universul lui Dalí este incontestabil, fie și pentru că nu mai trebuie să iei drumul Spaniei ca să-i vezi multe din opere.
*
Universul lui Salvador Dalí – expoziție de sculpturi și obiecte Dalí
13 decembrie 2023 – 12 mai 2024
ARCUB – Hanul Gabroveni, intrarea din strada Gabroveni nr. 50-53
www.universuldali.ro
