Vorbim deja de o tradiție, căci Fundaţia Calea Victoriei realizează de ceva ani încoace aceste concerte, după modelul celor deja consacrate la nivel internațional. Este binevenit un astfel de început, căci muzica de bună calitate și interpretată și mai bine ușurează oarecum avatarul noului început. Realizarea unui program de concert de An Nou cere puțină atenție și soliști pe măsură. Nu poți propune în program piese foarte grele sau mai puțin cunoscute, după cum nu pot lipsi celebrele valsuri și polci, Concertul de Anul Nou de la Viena devenind un etalon în acest sens. Așa se face că și în programul concertului propus de Fundația Calea Victoriei pentru începutul de an 2019 am regăsit polci, valsuri, dar și arii din cunoscutele opere scrise de Bizet, Mozart, Donizetti, Verdi și Puccini. Sunt convinsă că în alcătuirea programului serii dirijorul Tiberiu Soare și Monica-Cristiana Postolache, cea care conduce Symphactory Orchestra, au colaborat, astfel încât cele două părți ale serii să fie echilibrate din toate punctele de vedere (ritm, culoare, dificultatea interpretării etc.).
Credit foto: Miluță Flueraș
Protagoniștii serii au fost trei solişti de operă cunoscuții iubitorilor de operă de la noi: mezzosoprana Maria Miron (Jinga), bas-baritonul Constantin Alexandru şi soprana de coloratură Mădălina Barbu. Recunosc că m-a interesat în principal vocea Mădălinei Barbu, de care m-am îndrăgostit acum ceva ani, înainte de a se stabili în Marea Britanie. Soprană de coloratură, posesoare a unui talent remarcabil, pe care-l însoțește cu o muncă constantă, astfel încât ceea ce auzim să ne încânte cu adevărat. Și a reușit și de această dată să smulgă ropote de aplauze, ariile din Don Pasquale (solo), respectiv Don Carlo (duet cu Maria Miron) dovedindu-ne că se maturizează și că este într-o formă de zile mari.
Credit foto: Miluță Flueraș
Baritonul Constantin Alexandru a fost o înlocuire de ultim moment, întrucât Cătălin Țoporoc, cel care figura în programul inițial al serii, a avut o problemă de sănătate care i-a afectat corzile vocale. Înlocuirea a impus și ceva schimbări în programul serii, dar, una peste alta, seara a ieșit foarte bine, spectatorii care au umplut Sala Mare a Teatrului Național I.L.Caragiale fiind încântați de ceea ce au auzit. Din punctul meu de vedere a lipsit acel clu care să-l facă cu adevărat memorabil și să-l singularizeze față de alte propuneri muzicale similare. Fiindcă am adus aminte de sala aleasă pentru concert: zilele trecute mă declarasem sceptică cu privire la locul ales (din motive personale la concertul de anul trecut n-am ajuns), pentru că în toamna lui 2018 văzusem în aceeași sală un spectacol de balet, fără orchestră, care mi s-a părut foarte slab (din multe puncte de vedere). Numai că de această dată Tiberiu Soare a făcut minuni, Symphactory Orchestra auzindu-se impecabil, inclusiv de la nivelul lojelor. Iar scena a fost aranjată într-un foarte plăcut și adecvat mod, impunând din start spectactorilor o anumită transpunere în lumea muzicii de cea mai bună calitate.
Credit foto: Miluță Flueraș
Trecând peste inevitabilele telefoane uitate cu soneriile la maximum, peste etern întârziații spectactori care vor cu orice preț să ridice rânduri întregi doar pentru a-și ocupa locurile, peste cei câțiva care habar n-au cum să se comporte la un concert (nu se foșenesc programele de sală și nici nu te apuci să faci conversație în timp ce orchestra și soliștii se produc!), Concertul de Anul Nou al Fundației Calea Victoriei a fost o reușită, reușind să deschidă în mod fericit seria de evenimente culturale ale anului 2019.
Să avem un 2019 cât mai cultural!
Credit foto: Miluță Flueraș
