Tudor Ganea debutează, la Polirom, cu volumul Cazemata, în colecţia coordonată de Lucian Dan Teodorovici, Ego. Proză. Disponibilă şi în ediţie digitală, cartea a intrat deja în librării. Citiţi pe Bookhub.ro un fragment – o invitaţie la lectură.
DESPRE CARTE
Mohorîtă, ameninţătoare, asemenea unui monstru preistoric, vechea cazemată germană stă încă în picioare pe faleză. Un tînăr marginal ce-şi duce veacul prin tunelele despre care se spune că o leagă de mare e găsit fără viaţă pe cupola ei, cu trupul brăzdat de tăieturi. Trei muncitori de pe şantierul unui bloc ce urmează să fie înălţat peste cazemată dispar fără urmă unul după altul. Inspectorul Adamescu este infiltrat în zonă pentru a ancheta sub acoperire straniile evenimente. Sub pojghiţa realităţii mizere a unui mic cartier de la malul mării, tînărul poliţist descoperă o lume fabuloasă, populată de personaje ca Olube, Borhot, Liţoi, Baban, Turcoaica, femeia fără vîrstă, sau Coco, proxenetul fără buze. Poveştile lor fantastice conturează treptat istoria bătrînei fortificaţii, asupra căreia pare să plutească un blestem şi a cărei influenţă asupra lumii ce o înconjoară este departe de a fi luat sfîrşit.
„Din momentul în care necunoscutul Tudor Ganea a dat gata cea de a doua povestire consecutivă (şi impecabilă) la Cursul de scriere creativă, am avut o revelaţie. Tonul sigur, stăpînirea cuvintelor, complicaţia clară şi subtilă a subiectului, viteza cu care patina pe suprafaţa alunecoasă a textului, fără să cadă în ridicol sau emfază, senzaţia de plin şi gol pe care izbutea s-o transmită, amestecînd timpurile, realitatea, amănuntele, mi-au spus că am de a face cu un fenomen. Tudor Ganea e stăpînul unui domeniu. Şi-a construit o lume fantastică, dar pipăibilă şi recognoscibilă, pînă în momentul în care misterul tulbură apele, în perimetrul Constanţei şi al mării. Acolo se plimbă, fără să perceapă realitatea înconjurătoare şi fără să elibereze secrete întunecate, personaje memorabile. Fiecare are o identitate precisă, fiecare are o poveste care trebuie spusă – deşi nu o să ştii niciodată care e adevărul adevărat. Acest debut ar trebui notat de critică în carneţelul de bal. E un mare talent.” (Florin Iaru)
„Tudor Ganea surprinde prin faptul că, deşi aflat la prima carte, stăpîneşte perfect tehnicile narative, are tensiune, ritm, povesteşte cu forţă şi, mai ales, ştie cum să gliseze în chipul cel mai natural elementele fantastice în real (sau invers) într-o lume a cărţilor tot mai invadate de un neorealism sufocant. O carte care merită din plin să fie citită, un autor care cred că va avea o frumoasă carieră literară.” (Răzvan Petrescu)
FRAGMENT
Inspectorul Adamescu plăti la bar băutura consumată şi se întoarse dinăuntru cu încă o sticlă de bere. I-o trânti pe masă în faţa lui Olube, îl salută, se scuză că nu mai poate sta şi urcă în apartamentul său de la etajul trei. Deschise laptopul, accesă fişierul Word şi începu să scrie:
RAPORT DE ANCHETĂ NR. 2
Anul 2015, luna septembrie, ziua 07, în municipiul Constanţa
Inspector de poliţie Adamescu Radu, din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa – Secţia 1 Poliţie. Studiind actele şi materialul probator administrat în dosarul de anchetă cu numărul 02/1529/K/030, referitor la dispariţiile muncitorilor de pe şantierul aflat la adresa str. Pescarilor nr. 34:
EXPUN URMĂTOARELE
În urma conversaţiei avute în cursul zilei de astăzi 07.09.2015 în barul cu denumirea „Peştişorul
de aur“, aflat la adresa str. Pescarilor nr. 17, cu numitul Nicolae Mihalcea zis „Olube“, menţionez semnalarea de către acesta a unei aşa-zise reţele de tuneluri care s-ar întinde în subteranul cazematelor. Deşi în urma anchetei desfăşurate în zilele imediat următoare dispariţiei muncitorilor nu s-a găsit de către anchetatori niciun astfel de tunel, cer încă o dată verificarea informaţiei primite în această seară. Prin urmare, solicit de urgenţă prezenţa unei echipe criminalistice care să mai verifice o dată perimetrul cazematei.
După ce expedie prin e-mail raportul în format electronic, inspectorul Adamescu îşi scoase din buzunarul blugilor smartphone-ul. Glisă cu degetul pe ecran şi accesă un nume din agendă. Puse difuzorul pe modul speaker şi, în timp ce suna, începu să-şi maseze globii oculari cu monturile pumnilor.
— Ohoho… bună seară, Răducule.
— Salut, Fane.
— Ce mai face băiatu’? Merge treaba?
— Merge. Sunt OK.
— Am auzit că ţi-a dat şefu’ un apartament de tot căcatu’. În blocurile alea de sărăntoci. Naşpa rău?
— Păi, sunt pe scară cu suspectul… Mă rog. Nu ştiu cât de suspect mai e… da’ în fine… Ia zi, m-ai rezolvat cu ce te-am rugat?
— Da, barosane. Am foile în faţă. Deci: la adresa din Strada Pescarilor numărul 35, blocurile Mz-14, Mz-15, Mz-16 şi Mz-17… pe tine unde te-au băgat?
— Mz-16.
— Aşa… scuză-mă, deci la adresele astea nu figurează pe listele de recensământ decât familii formate din două persoane. Soţ şi soţie. Vrei să ţi-i înşir?
— Cum adică, Fane? Păi, toţi au copii mici în blocurile astea.
— Bă! Io-ţi zic ce am în faţă. Listele actualizate, adică. De anu’ ăsta. Nu figurează decât ăştia. Hai să-ţi zic câţiva: Iofciu Gheorghe, născut în 10.11.1950, şi Iofciu Mirela, născută în 03.06.1955, Şchiopu Mihai, născut în 14.03.1953, şi Şchiopu Nicoleta, născută în ’60, Mela Hristu în ’56 şi Mela Chiraţa tot în ’56, Papazu Ion în ’60 cu Papazu Sirma în ’63, îţi mai zic? Alo? Bă! Mai eşti la telefon?
— Da.
— Cam toţi sunt născuţi în ’50-’60, fără copii, în afară de trei: Nicolae Mihalcea, necăsătorit, născut în ’80, şi Ilie Ştefan şi Ilie Stela, ambii născuţi în ’81. Atât. Ce ziceai de copii?
— Nimic, Fane. Hai, mersi mult. […]
Ţipătul bufniţei veni odată ce inspectorul termină de citit un SMS proaspăt intrat în memoria telefonului: „Buna ziua, va reamintim ca pe data de 09.09.2015, ora 19.00, aveti programare pentru interpretarea rezultatelor medicale la cabinetul domnului doctor Ion Petru. Va multumim, clinica ULTRALIFE“.
DESPRE AUTOR
Tudor Ganea (n. 1983, Bucureşti) a absolvit în 2008 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi este arhitect. În clasa a X-a a scris prima sa povestire, care i-a adus locul I la un concurs de proză între liceele din Constanţa, la care fusese înscrisă fără ştirea lui de către profesorul său de limba şi literatura română. De atunci a început să scrie – în special povestiri – şi nu s-a mai oprit timp de 15 ani. În toată această perioadă a fost însă unicul său cititor şi critic. În 2015 participă la un curs de creative writing ţinut în tandem de Florin Iaru şi Marius Chivu, care îi apreciază prozele şi îi dau încredere în scrisul său. Aşa ia naştere proiectul unui volum de proze scurte a căror acţiune se desfăşoară în cartierul constănţean Faleză-Nord, dar care devine în fapt un roman scris pe nerăsuflate: Cazemata.
