„Ziua eliberării” – despre straturile naturii umane

George Saunders este scriitor american, a debutat în 1986 cu povestirea A lack of orderin the floating object room, iar în 1996 publica primul său volum de proză scurtă, Civil war land in bad decline. Din același an, predă scriere creativă la Syracuse University. De-a lungul timpului, proza sa a fost multipremiată și apreciată de critica literară internațională: National Magazine Award for Fiction (de patru ori), PEN/Malamud Award for Excellence in the Short Story, Folio Prize, etc. În 2022, George Saunders publica Liberation day, tradus în limba română de Radu Șorop la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei. Acest volum de proză scurtă a fost finalist la Ray Bradbury Prize, 2022 și a fost tradus în peste 20 de țări.

Cartea este formată din nouă povestiri, dintre care prima oferă și titlul, povestiri diversificate, dar care toate așază în centrul lor omul, conștientul și subconștientul uman, straturile umanității și complexitatea relațiilor interumane. Povestirile pot fi citite și analizate pe cel puțin două planuri: în primul rând, planul extern, cel al decorului, iar aici se încadrează factorii sociali, politici, ideologici, economici, culturali care influențează gândirea și acțiunile personajelor, un fel de bagaj informațional și formativ. Acesta le oferă identitatea, dar și pricina uimirii în fața schimbărilor rapide a lumii în care trăiesc, iureșul tehnologic, răsturnările politice și sociale, noile sfere ideologice care cuceresc sau îngrijorează omul contemporan. Al doilea plan este reprezentat de trăirile și reflecțiile personajelor, este un palier intrinsec, divers și diversificat, tipologii umane dintre cele mai diferite, dramele și rănile acestora, felul în care evoluează în sine sau în relație cu ceilalți. Între cele două paliere narative, George Saunders dă dovadă de o uimitoare finețe și cunoaștere a psihicului uman, precum și a atenție sporită acordată lumii contemporane, conștientizând problemele mari care stau la baza tulburărilor de azi, iar între toate acestea reușește să croiască o punte stilistică incisivă și, pe alocuri, ludică.

În prima povestire, Ziua eliberării, personajele pendulează între dorința arzătoare de a fi iubite, de a iubi și complexitatea contextelor în care ajung să se cunoască. O căsnicie și tentația unei noi iubiri, remușcările infidelității și rănirii celui înșelat, iar în fundal se aude o muzică al cărei rol parcă este acela de a astupa toate vocile care nu mai au puterea să iasă la suprafață, ci se ascund în spatele unor măști sau ale unor convenții sociale deseori rigide. În aceeași măsură, relațiile intergeneraționale sunt aduse în prim plan. Diferențele de mentalitate, raportările diferite la realitate fac uneori imposibilă o comunicare solidă între generații. Însă, indiferent de statut și vârstă, personajele povestirii caută toate același lucru: posibilitatea unei iubiri adevărate.

Dar ceea ce știu e că niciodată în viața mea nu am simțit despre cineva că este atât de fenomenal de Frumoasă precum simt că este dna U. Când, Impulsionat, Glăsuiesc cu Specificitate crescută despre Frumusețea ei, iar ea mă privește neclintit de jos, arătând ca și când nimic pe lume n-ar mai fi posibil decât ea să mă iubească. Trece sentimentul acesta? Trece. Dar, de asemenea, oarecum dăinuie.

Personajele lui Saunders nu sunt mereu explozive, ci unele se caracterizează prin figurile și temperamentul comune, aproape de banal. Acesta este cazul protagonistei din povestirea Vrabia, care părea întotdeauna să citească direct dintr-un volum despre cât să fii cât mai banal. Dacă în construcția fizică a personajului se folosește ludicul, în momentul în care ies la suprafață sentimentele și gândurile femeii se trece la un registru profund, necontrastând cu începutul, dimpotrivă. Gloria se transformă într-o altă variantă a sa, una care aspiră să fie văzută și iubită de Randy, păstrându-și placiditatea. În contrast cu ea, apare mama băiatului – această doamnă în vârstă cu opinii ferme și uneori grijulie avea un acut simț al observației, a mirosit că pe fiul ei pusese ochii Gloria. Relațiile interumane devin mai complicate, registrele se schimbă, viitorul poate avea numeroase nuanțe, finalul se lasă deschis.

În aceeași măsură, George Saunders explorează și complexitatea relațiilor părinți-copii, importanța lor pentru ambele părți. În povestirea Ziua mamei, prim planul este ocupat de o familie ale cărei legături sunt destul de complicate. O mamă frivolă, victimă a unor obiceiuri deloc sănătoase, o căsnicie ruinată, un copil care încearcă să își așeze relația cu propria mamă pe un făgaș firesc. Uneori, rănile par o prăpastie, iar alteori o punte, un bun comun, singurul capabil să îi unească. Singurătatea este sentimentul predominant. În încercarea de a fi unii cu alții, de cele mai multe ori sfârșesc singuri și se uită în zare, așteaptă să fie regăsiți și să se regăsească. Iubirea nu are mereu un final fericit, ci poate fi cauza celor mai adânci dureri, mai ales dacă este urmată de abandon.

Viața este dură, spuneau oamenii. Dar nu. Ea nu era de acord. Viața era înțeleaptă. Viața compensa. Iubirea vieții tale rupea legătura și treceau mulți ani, iar copilul tău fugea de acasă, iar asta aproape te-a omorât, dar apoi, stând la cutie, erai obligată să evaluezi situația, să vezi ce a fost bun în viață…

Volumul se încheie cu povestirea Casa mea, o scriere profundă despre cămin și singurătate, liniște, boală și drama de a vedea cum totul se prăbușește în jur. În iureșul zilelor aglomerate, unul dintre personaje visează și găsește căminul ideal. O casă veche, într-un peisaj luxuriant. Casa avea un aer de conac și se afla tocmai în vârful unei coline care trona deasupra acelui sătuc nostim. Casa fusese epicentrul vieții unei familii din care mai rămăsese doar bărbatul îmbătrânit și măcinat de dor. Ar fi vrut să dea casa, care altădată fusese un paradis. Însă îi va fi imposibil să renunțe la ea, chiar dacă rămăsese o nălucă. Este rugat, amenințat, în zadar. Cumpărătorul se pierde în umbra unei boli necruțătoare, dar gândul îi rămâne la fericirea pe care ar fi putut să o trăiască în acel loc paradisiac.

Va dispărea odată cu tine. Așa stând lucrurile, sper să trăiești etern, iar dacă locul se prăbușește în jurul tău, așa cum pare a o face, sper ca până și asta să-ți provoace bucurie. Întotdeauna se prăbușea în jurul tău, totul mereu s-a prăbușit în jurul nostru. Numai noi eram prea vii ca să băgăm de seamă.

Povestirile lui George Saunders, strânse în volumul Ziua eliberării, se constituie într-un tablou frust al naturii umane, al complexității sentimentelor și relațiilor interumane mereu mărginite de lume. Ludicul și profunzimea se completează perfect, astfel se construiesc narațiuni fără cusur.

Ziua eliberării de George Saunders