Vrabia este o piesă de teatru în care se prezintă amintirile unei femei crescute în comunism, cu episoadele ei frustrante, care au marcat-o pentru toată viața. Fetița, „Emacenumeurât” – cum o numesc ceilalți, vrea doar să umble prin casă cu pantofi cu toc, să nu suporte remarcile răutăcioase ale familiei, să nu știe care sunt grijile părinților, să nu asiste la degradarea imaginii tatălui, micul său erou. Replica „Dacă știi să-ți păcălești bine copiii, nu ai treabă cu ei!” sintetizează viziunea mistificatoare a tatălui. El le spune că au bani și își permit radio sau pick-up, deși copiii știu foarte bine că sunt doar o altă familie mijlocie, care nu-și permite niciun mic gest de atenție, precum un lănțic de aur pentru mama: „Erau două plicuri, unul cu lei, unul cu dolari, pentru zile negre.”
Viziunea regizorală este ingenioasă. Se propun dubluri ale personajelor de la diferite vârste care apar în fața spectatorului și se ridiculizează, se iau peste picior, până când vocile se suprapun.
Imaginea mamei se detașează de restul. Ea alimentează furia fetiței, spunându-i mereu că trebuie să slăbească. O forțează să mănânce doar supă de varză și, din acest motiv, ea pleacă la Timișoara, la facultate. Departe, cât mai departe de familia ei și de Glați, orașul natal. Când se întoarce, după câțiva ani, este consternată că mama i-a schimbat tapetul, despre care cândva spunea că nu-i place, dar care acum i-ar fi amintit de trecut: „Eram adolescentă, de ce m-ați luat în seamă?”
Dintre simboluri, semnificaiv este chiar cel care dă titlul piesei. Vrabia este un semn de libertate, iar colivia ar putea reprezenta îngrădirea sufocantă a societății comuniste sau a familiei din acea epocă. Nu este deloc ușor să construiești ceva nou pe simbolistica deja supralicitată cultural a păsării. Îți amintește automat de „Pescărușul” lui Cehov, de „Albatrosul” lui Baudelaire sau de „Păsările” lui Hitchcock. Totuși, este valorificat cu atât de multă autenticitate liric-nostalgică, fără să pară repetitiv, păstrând culoarea cenușie și discretă a lumii de fum a copilăriei, cu inocența și cu fricile ei. Finalul te face să te interoghezi cu privire la cât de important este trecutul pentru evoluția fiecăruia dintre noi și dacă timpul aduce schimbarea sau te închide într-un cerc vicios.
Sofia Catarina Șerbu, clasa a XI-a, C.N.„B.P.Hasdeu” Buzău
VRABIA – Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați
Spectacol de Leta Popescu
Distribuția: Omana Mogoș, Petronela Buda, Elena Ghinea, Cristina Uja-Neagu, Vlad Volf, Ionuț Moldoveanu, Vlad Ajder, Carmen Albu, Tamara Constantinescu, Svetlana Friptu, Florin Toma, Aureliu Bâtcă, Vlad Vasiliu, Oana Preda, Adina Ariton, Ciprian Brașoveanu
Spectacolul a făcut parte din programul ediției 2023 a Festivalului de Teatru Săptămâna Teatrului Tânăr
