În martie 2020 eram la Timișoara pentru premiera spectacolului regizat de Gábor Tompa, Rinocerii. Un spectacol care a prefațat șirul interminabil de evenimente, reacții și intervenții ale statului, toate menite să stopeze efectele negative ale pandemiei de coronavirus. Atunci, în 4 martie 2020, nu știam ce avea să urmeze și, mai ales, n-aveam nicio idee despre cât de mult ni se vor schimba viețile. În februarie 2023 am revenit la Timișoara, pentru o serie de evenimente în care Teatrul Național Timișoara este prea puțin implicat și asta pentru că acum artele frumoase sunt în centrul atenției iubitorilor de cultură. Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii este o serie de evenimente culturale organizate de instituțiile locale cu sprijinul partenerilor locali, naționali și internaționali, toate menite să promoveze Timișoara ca oraș cultural. Între Timișoara anului 2020 și cea a anului 2023 este o diferență, nu atât de mare pe cât ne-am dorit-o, dar există, cred că acesta este punctul de pornire pentru orice analiză care se va face cu privire la ceea ce vom numi generic Timișoara 2023.
În presa națională au început să apară știrile despre ceea ce se întâmplă deja aici, în epicentrul culturii românești (și europene), Timișoara. Deschiderea oficială a programului cultural este marcată prin vernisajul unei expoziții-eveniment, Victor Brauner: invenții și magie. Unsprezece săli de expoziție, peste 100 de picturi, desene, sculpturi, ilustrații de carte și documente stau la dispoziția iubitorilor de arte vizuale până în mai 2023. O perioadă limitată pentru o expoziție-eveniment, prima expoziție de anvergură dedicată marelui artist organizată în România. Expoziția este organizată de Centre Pompidou (cele mai multe lucrări expuse provin din colecțiile acestuia), Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România, iar finanțarea este asigurată de Consiliul Județean Timiș. Camille Morando, director al Departamentului Documentare la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană / Centre Pompidou și profesor La École Du Louvre este curatoarea acestei expoziții și în această calitate a colaborat cu reprezentanții instituțiilor care au făcut posibilă organizarea acestui eveniment. Așa se explică și forma finală pe care a luat-o catalogul expoziției, o apariție editorială de excepție care conține eseuri scrise de Cătălin Davidescu, Catherine Hansen, Radu Stern, Bernard Blistène, nume cărora li se adaugă cel a curatoarei.
Expoziția, organizată după principii curatoriale care îi asigură coerență, dar și distincție, Victor Brauner: invenții și magie devine eveniment curatorial și cultural în sine, pentru că vizitatorul – profan sau cunoscător – capătă o viziune de ansamblu asupra operei și activității artistului. Cele 11 săli devin 11 secțiuni ale expoziției, organizarea spațiului fiind impusă de condiția arhitectonică a muzeului care găzduiește expoziția, dar și de etapele importante ale activității și vieții lui Victor Brauner. Începuturile vieții de artist (1920 – 1925), perioadă când lucrările se plasează în sfera cubismului, expresionismului, dadaismului și constructivismului este urmată de întâlnirea cu universul suprarealist, o perioadă plasată cronologic între prima ședere la Paris (1925) și cea de-a doua ședere în capitala Franței (1930); o perioadă dominată de peisaje crepusculare și creaturi fantastice. Desnele din anii ’20 ai secolului XX au sala lor , un loc unde pe simeze animalele și poeziile se reunesc în compoziții puse sub semnul ludicului. Cea de-a patra sală este sala cu autoportretul celebru, cel fără ochiul pierdut (profeție împlinită, din păcate, mai târziu, când pictorul chiar își pierde ochiul în urma unei altercații), o sală mai generoasă ca dimensiuni decât primele trei, dar care devine punct nodal în organizarea expoziției. Pentru mulți vizitatori practic de aici începe expoziția Victor Brauner. Următoarea sală este dedicată desenelor din anii ’30, lucrări puse sub semnul invențiilor și creaturilor himerice și hibride. O sală din care nu vrei să pleci, lucrările au doza aceea de fascinație care te țintuiește locului, mai ales că subiectele nu se lasă deloc ușor de descifrat. Cea de-a șasea sală e sala unde privitorul este luat totalmente în posesie de duhul artistului: tablouri de foarte mici dimensiuni, din care răzbate obsesia pentru ochi. Tablouri care se cer analizate cu încetinitorul, mesajele lor au chei diverse de decodare, care deschid (fiecare în parte) universuri contrastante. Urmează a doua ședere în Franța, cea din timpul celui de-al doilea război mondial, perioadă sub semnul constrângerilor de tot felul – clandestinitate, sărăcie materială etc. Convertirea acestor limitări în subiecte și tehnici de lucru neașteptate dau notă de creativitatea nelimitată a artistului, dar și de puterea lui de a transcende spațiul fizic. O sală cu centrul dominat de sculpturile Signeși Tot în Tot, o sală în care privirea panoramică domină, vizitatorul se mișcă în jurul sculpturilor și se raportează în permanență la aceste lucrări,; se creează astfel niște axe ale metamorfozei gândului, care pune în legătură directă artistul cu admiratorii artei lui. Următoarea sală este mai puțin fertilă din punct vedere artistic, ea este dedicată arhivelor; o sală cu mai puține valențe artistice, dar nu lipsită de importanță, dacă vrem să înțelegem cu adevărat cine a fost Victor Brauner. Ultimele trei săli sunt dedicate activității de după război, ani puse sub semnul hibridului și formelor stilizate. Săli din care răzbat spaimele și furiile artistului, toate derivate din condiția lui socială și materială. Bestiarul imaginar devine limbaj codificat de comunicare directă și personalizată specifică artistului.
Spațiul circular al expoziției îl ajută pe vizitator să obțină o viziune de ansamblu asupra activității artistului. Acesta va ieși din expoziție întorcându-se în sala a zecea, un pas înapoi, o reîntoarcere parțială în trecutul artistului care ține loc de recapitulare și rezumare a ceea ce a văzut până atunci. Nu ieși din expoziție decât pregătit să iei cu tine ceva din tot amalgamul de simboluri pentru care credeai că ești pregătit, dar de a căror profunzime și complexitate n-aveai deloc habar. O expoziție care face diferența între a privi direct și a privi intermediat. Catalogul expoziției, oricât de bine organizat ar și oricât de calitativ ar fi din punctul de vedere al execuției ar fi, nu poate înlocui experiența contactului direct cu opera artistului. Apropierea se realizează de facto, căci curatoarea împreună cu muzeografii și specialiștii Muzeului Național de Artă Timișoara au avut grijă să mențină această relație pe tot traseul expozițional. Spoturile luminoase orientate exclusiv pe tablouri, sculpturi sau zonele de expunere a revistelor și diverselor documente te trimit cu gândul la o scenografie în care lumina are rol principal. Menținerea sălilor în umbră îl determină pe vizitator să se concentreze pe lucrările artistului, o atitudine absolut normală pentru cineva obișnuit cu sălile expoziționale și cu opera artistului. Un aspect legat de panotare mai puțin bun: etichetele și detaliile legate de fiecare operă în parte sunt atât de greu de citit, încât mulți vor renunța să le citească. Chiar dacă rama devine parte din obiectul de artă și capătă valoare artistică intrinsecă, lipsa unei informații care să completeze sau să puncteze obiectiv efortul curatorial influențează negativ relația privitorului cu universul artistului.
Victor Brauner: invenții și magie este o expoziție-eveniment, care deschide programul cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Dincolo de evidențe – merită să veniți la Timișoara ca să vizitați muzeul și expozițiile sale – găsim un efort de coagulare și articulare a unui program cultural de sine-stătător mai puțin evident. Recunosc că abia ieri, la conferința de presă care a precedat vernisajul am înțeles de ce spectacolele și evenimentele literare sunt mai puțin vizibile. Ele nu sunt absente chiar cu totul, nici în aceste trei zile dedicate exclusiv deschiderii oficiale a programului nu lipsesc total, numai că nu li se face o promovare pe măsură. Iubitorii de artă sunt privilegiați, Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș, a spus-o răspicat la conferința de presă: programul cultural Timișoara 2023 va fi pus sub semnul artelor vizuale. Un demers curajos, să vedem dacă și evenimentele prinse în program vor fi pe măsura intențiilor. Ce știm sigur este că după expoziția Victor Brauner va urma cea dedicată lui Brâncuși. Așadar, luați în calcul o excursie culturală la Timișoara.
PS: voi reveni la catalogul care însoțește expoziția Victor Brauner: invenții și magie.
