„Soţii şi concubine”, de Su Tong – fragment în avanpremieră

Unul dintre cei mai apreciați scriitori chinezi contemporani, Su Tong, este publicat de Editura Polirom, în Colecţia Biblioteca Polirom, Seria Actual, cu volumul de proze „Soţii şi concubine” – traducere din limba chineză şi note de Ionela Voicu. Nuvela „Soţii şi concubine” a inspirat scenariul filmului Raise the Red Lantern, nominalizat la Oscar (1991) şi cîştigător al premiului Bafta (1993).

DESPRE CARTE

Lumea lui Su Tong, din volumul de proze „Soţii şi concubine”, este lumea burgheziei decadente, un rol însemnat revenindu-le tinerelor din prima jumătate a secolului XX şi din perioada Revoluţiei Culturale lansate de Mao Zedong.

Songlian, protagonista nuvelei care dă titlul volumului, este o tînără de 19 ani care abandonează studiile universitare după sinuciderea tatălui. Ea devine a patra soţie a lui Chen Zuoqian, un comerciant de vîrstă mijlocie, naraţiunea explorînd relaţiile cu membrii familiei Chen, mai ales cu soţiile mai în vîrstă ale stăpînului, pentru ca în final să scoată la iveală adulterul, pedeapsa şi nebunia.

Ciclul „Viaţă de femeie” creionează o analiză psihologică profundă a vieţii unei femei, de la ipostaza de tînără frumoasă care îşi caută fericirea în braţele unui bărbat bogat pînă la cea de bătrînă paralizată care trăieşte cu nostalgia scurtei cariere de actriţă.

„O altfel de viaţă” aduce în prim-plan două surori a căror relaţie simbiotică va sfîrşi cu îmbolnăvirea uneia dintre ele atunci cînd cealaltă decide să se căsătorească.

„Arta grădinăritului”, cea de-a patra poveste, arată cum absurdul şi banalitatea unei situaţii pot lua proporţiile unei tragedii, trăite diferit de fiecare dintre membrii unei familii bogate.

Volumul „Soţii şi concubine” a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”; traducere din limba chineză şi note de Ionela Voicu, și în ediție digitală.

„O remarcabilă şi subtilă poveste a sufletului feminin, cu elemente de melodramă specifice literaturii de înaltă clasă.” (New York Times Book Review)

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Povestea lui Xiao

Xiao îşi amintea că în copilăria ei vedea adesea rândunici. Acestea îşi făcuseră cuib la ştreaşina de deasupra uşii. Deseori se trezea dimineaţa în ciripitul lor, ea stătea pe patul metalic cu o păpuşă de cârpă ruptă în braţe, în aer se simţea mirosul bine cunoscut de ierburi medicinale. Auzea pe cineva păşind încet pe scări. Xian striga în fiecare dimineaţă la Xiao să o trezească, cocul bunicii se răvăşise şi atârna pe spate, pe piept avea două flori albe de iasomie. Xiao îşi amintea că, după ce se ridica din pat, o vedea de fiecare dată pe Zhi spălându‑se pe dinţi la chiuvetă, în colţul gurii se întărea spuma albă de la pasta de dinţi, periuţa de plastic se mişca de colo‑colo în gura ei, scoţând un sunet ca un scârţâit mecanic.

Maşina de gătit era în stânga chiuvetei. Plantele medicinale fierbeau la foc domol, scoţând aburi fierbinţi, mirosea tare şi ciudat. Xiao ştia că nu peste mult timp oala aceea cu leacuri va fi luată de pe foc, Xian avea să strecoare licoarea printr‑un tifon, până rămânea cu un castron de lichid negru. I‑l dădea apoi lui Zhi, ea trebuia să bea zilnic acest lichid negru. Xian punea apoi pe plită o oală în care fierbea orez. Înainte să plece la şcoală, Xiao trebuia să mănânce un bol de fiertură de orez la care adăuga o bucată de tofu fermentat sau castraveţi muraţi.

Xiao avea multe jurnale. În primul său jurnal, fetiţa scria: „Eu m‑am născut într‑o familie burgheză. Copilăria mea nu este fericită. Mama mea suferă de psihoză. Nu i‑a păsat niciodată de mine. Bunica mea, deşi este în vârstă, se dichiseşte foarte provocator. Îmi dă în fiecare zi să mănânc fiertură de orez, nu am ce să fac, mănânc zi de zi fiertură de orez“.

Xiao îl evita pe tatăl ei adoptiv. Despre Zhou Jie nu pomenea niciodată nimic. După ce a împlinit 14 ani, Xiao se temea să‑şi amintească de figura lui. În tot procesul ei de maturizare, Zhou Jie fusese în permanenţă o umbră pe care mintea ei nu putea s‑o şteargă.

În 1972, Xiao avea 14 ani. Toate amintirile de dinainte de vârsta de 14 ani îi erau neclare, până în acel an, când viaţa ei a devenit demnă de milă.

În ziua aceea se jucase până obosise, iar seara adormi imediat ce se puse în pat. Aproape de miezul nopţii, Xiao fu trezită brusc din somn. Văzu o umbră neagră în picioare, la capul patului ei. Xiao vru să ţipe, însă o mână îi acoperi numaidecât gura. Îl recunoscu pe Zhou Jie. Îl auzi coborându‑şi vocea şi spunându‑i:

— Nu mai striga, ai dat jos din pat pătura cu picioarele, am venit să te învelesc.

După ce vorbi, ieşi afară pe uşă. Xiao observă că Zhou Jie era desculţ, picioarele lui goale răspândeau în întuneric o lumină rece. Lui Xiao începu să‑i fie frică, sări din pat şi se duse să închidă uşa. Zhou Jie puse însă mâna pe clanţă. Intră din nou, era în pantaloni scurţi şi bluză de bumbac, corpul lui degaja un miros de plante medicinale.

— Toate ca toate, dar să nu ţipi! îi spuse el. Eu te‑am adus acasă, îmi eşti dragă, nu îmi voi bate joc de tine!

Xiao îl împinse la o parte:

— Pleacă, eu vreau să dorm!

— Ea e bolnavă mintal, nu pot să divorţez de ea, însă sunt şi eu bărbat, Xiao, tu înţelegi treaba cu bărbaţii şi femeile? o întrebă Zhou Jie.

Xiao stătea să plângă, clătină din cap si spuse:

— Nu înţeleg, vreau să pleci, eu vreau să dorm!

Îl văzu pe Zhou Jie tremurând, în ochi îi juca o luminiţă. Mâna fetei se agită în aer şi răsturnă cana de apă de pe ladă.

Zgomotul argintiu provocat de paharul spart le trezi din somn pe Zhi şi pe Xian. Acestea veniră la uşă şi începură să bată. Xiao auzi glasul ascuţit al lui Zhi:

— Zhou Jie, în sfârşit, de data asta am pus ghearele pe tine!

Xiao auzi când Zhou Jie deschise uşa cu un sunet apăsător, apoi se aprinse becul, lumina era orbitoare. În cele din urmă, Xiao scoase un ţipăt ascuţit, apoi îşi puse mâinile la ochi. Nu ştia de ce în atmosfera aceea mohorâtă din familia ei se întâmplase brusc această dramă.

Xiao îşi amintea că a doua zi s‑a dus ca de obicei la şcoală. Avea ora de sport, copiii au sărit capra. Însă ea nu reuşi deloc să sară, mintea îi tot fugea la cele întâmplate noaptea trecută.

Atunci o văzu pe Xian apărând în partea aceea a terenului de sport, ţinea într‑o mână sacoşa împletită din paie, cu cealaltă îi făcu semn. Xiao presimţi că o aşteaptă ceva grav.

— Haide cu mine la gară! S‑a culcat pe calea ferată, spuse Xian.

Xiao se albi la faţă. Rămase în picioare, fără să poată scoate nici un cuvânt.

— A făcut ceva atât de josnic şi acum a făcut pe gentlemanul! A cules ce‑a semănat! zise Xian.

Xiao o urmă pe Xian la gară, trupul lui Zhou Jie fusese deja ridicat. Pe şina de fier era o baltă mare de sânge, în razele soarelui sângele căpăta nuanţa unui mov ciudat. Vântul mişca tufele şi buruienile de pe drum. Xiao îşi aţinti privirea asupra bălţii de sânge, se cutremură din tot corpul. I se părea că toate se petrec ca într‑un vis.

Zhi stătea jos pe o traversă, în mâini ţinea strâns un tenis verde, marca Eliberare. Moartea lui Zhou Jie o liniştise oarecum. Vorbi multă vreme singură cu tenisul.

„Zhou Jie, nu trebuia să te însori cu mine.“

„Zhou Jie, nu trebuia să te sperii. Ţi‑am zis că mă duc să te denunţ, de fapt te speriam, bărbat în toată firea, de ce ţi‑a fost aşa de teamă?“

Xiao stătea în bătaia vântului. Un marfar negru trecu huruind în mare viteză pe lângă ea. Urmări cum se îndepărtează trenul, pentru ca în cele din urmă să dispară la orizont, fără a lăsa nici o urmă. Rămaseră doar ele, trei femei pe şina de fier, lângă balta mov de sânge. Era într‑o zi din 1972, Xiao avea 14 ani. Atunci a început să se maturizeze.

DESPRE AUTOR

Su Tong (născut pe 23 ianuarie 1963) a început să publice poezie şi proză încă din anii studenţiei. După absolvirea facultăţii de filologie, a lucrat la revista literară Zhongshan din Nanjing, unde ulterior a ajuns redactor-şef. Dintre cele mai cunoscute titluri ale sale, amintim: 1934 nian de taowang (Fuga din 1934), considerată de critică o rescriere avangardistă a istoriei; Qiqie chengqun (Soţii şi concubine); Mi (primul său roman, tradus în limba română sub titlul Lumea de orez); Wo de diwang shengya (Eu sînt împăratul Chinei); Feiyue wo de fengyang shu guxiang (Trecînd în zbor peste satul natal cu nuci stufoşi); Yingsu zhi jia (Familia macului); He an (Malul fluviului); Zhi gui (Fantome de hîrtie).

Multe dintre romanele şi nuvelele lui Su Tong au fost traduse în principalele limbi de circulaţie internaţională. În 2009 autorului i s-a acordat Man Asian Literary Prize, iar în 2011 a fost nominalizat la Man Booker International Prize.