Seria „Gusti și Monștrii” – cum să-i provocați pe cei mici să citească!

Întâmplător sau nu, Gusti (de fapt Augustin) e prenumele unui scriitor la care țin foarte mult. Așa se face că personajul principal al seriei Gusti și Monștrii mi-a devenit simpatic dinainte de a deschide coperta primului volum din serie. Cărțile grafice cuceresc din ce în ce mai mult teren și ajung în bibliotecile multor copii, căci ilustrația facilitează înțelegerea mesajului și-i încurajează pe cei mici să depășească dificultățile de citire. Astăzi, mai mult ca niciodată, copiii trebuie încurajați să-și folosească toate tipurile de inteligență cu care sunt înzestrați, să se folosească de cât mai multe simțuri în procesul de cunoaștere, căci altfel tehnologia preia controlul (absolut) și nu e deloc în avantajul acestora. Cărțile grafice, pe de altă parte, sunt la limita dintre cărțile ilustrate și cărțile de benzi desenate, de aceea pledez pentru alegerea acestora atunci când nu știți cum să-i încurajați pe cei mici să citească; nu au text foarte mult, personajele sunt foarte bine conturate (delimitate chiar), acțiune alertă și succesiune de întâmplări care nu-i lasă pe cititori să abandoneze cartea. Nu în ultimul rând, ilustrațiile – fie ele alb-negru, fie în culori – sunt cele care asigură succesul, de aceea tandemul ilustrat – scriitor trebuie să funcționeze excelent. Sunt o mulțime de tehnici care stau la îndemâna ilustratorilor unor astfel de cărți grafice, dar cele mai des folosite sunt din gama celei folosite de Liliana Fortuny pentru seria Gusti și Monștrii: casete de text delimitate (care aduc aminte de cărțile de benzi desenate), culori puține, dar în tonuri puternice, personaje care pun în evidență trăsăturile fizice și care ajută la identificarea vizuală aproape instantaneu. Așa se face că Gusti și ceata de monștri se remarcă imediat, dar n-ai cum să o uiți nici pe vecina de palier a acestuia, celebra Lidia.

Cele două familii – cea a lui Gusti și cea a Lidiei – sunt pe cât de diferite, pe atât de normale/comune. Copii normali, cu calități și defecte, dar lipsiți de răutate, care se zbat să facă față obligațiilor cotidiene, astfel încât să aibă timp și pentru pasiunile lor. Dacă Lidia e tocilara prin definiție, Gusti e întruchiparea perfectă a dezordonatului absolut (dacă există așa ceva), genul de copil care are nevoie de ajutoare ca să facă față muntelui de obiecte aruncate la întâmplare prin camera sa. E interesantă găselnița la care apelează Jaume Copons pentru a-i introduce pe monștri ca personaje: ei sunt în căutarea Cărții cu monștri, loc de unde au fost alungați de domnul Brutus și prietenul său, Somnorilă.

Dacă în primul volum acțiunea îl are ca personaj secundar pe Domnul Condei, cel care contribuie în mod decisiv la împrietenirea lui Gusti cu ceata de monștri, în al doilea volum acțiunea deja se complică; Gusti și ceata lui de prieteni de pluș trebuie să salveze Nautilus, restaurantul de cartier, unde vin de obicei familiile să ia masa cu diverse ocazii. E interesant de urmărit felul cum Gusti și ai lui prieteni fac față provocărilor, găsesc soluții la problemele cu care se confruntă, dau dovadă de ingeniozitate, reușesc să se folosească de îndemânare și prezența de spirit, ba chiar și de ceea ce au aflat citind diverse cărți. Fiindcă veni vorba de citit, e interesant felul cum Jaume Copons strecoară în text ideea importanței ritualurilor zilnice: Gusti și monștrii trebuie să citească zilnic cel puțin o cartea, altfel nu pot merge seara la culcare. Așa se face că Gusti ajunge cel mai fidel cititor al bibliotecii școlii și se descurcă din ce în ce mai bine cu cititul.

Așadar, dacă aveți copii care se află la vârsta buchisirii și pe care nu știți cum să-i apropiați de cărți, iată că Editura Paralela 45 vă înlesnește căutarea: seria Gusti și Monștrii este excelentă! După Bun venit, domnule Condei! ș Salvarea restaurantului Nautilus urmează un al treilea volum, dar până atunci cei mici au timp să găsească și cărțile despre care se pomenește în cele două volume. Aici e un alt punct tare al seriei, se vede că Jaume Copons iubește copiii, astfel încât le stârnește curiozitatea pomenind inclusiv de celebra De veghe în lanul de secară (dar nu uită să spună că încă nu e timpul pentru ea, ci doar s-o treacă pe lista de viitoare lecturi). Nici celebra înghețată nu este ignorată totalmente, ba cititorii vor învăța cum să-și prepare cel mai bun sendviș, un rulou pe cât de apetisant, pe atât de savuros. Cred că v-am dat suficiente motive care să vă determine să cumpărați cărțile din seria Gusti și Monștrii! Dacă nu, mai spun doar atât: pot fi citite în doi, cu alte cuvinte părintele sau bunica/bunicul se pot distra citind împreună cu cel mic unul sau altul din cele două volume. Spor la distracție!

Bun venit, domnule Condei! de Jaume Copons