„Sensul istoriei” de Nikolai Berdiaev

Ce este o perioadă istorică? Care este semnificația tradiției și a raportului dintre Dumnezeu și om în istorie? Timp sau eternitate? La toate aceste întrebări a încercat să răspundă filozoful și teologul rus Nikolai Berdiaev, acesta oferind fiecărei perioade istorice câte o caracterizare sintetizatoare specifică, începând cu perioada antică:

„Situația s-ar mai explica și prin faptul că în lumea elină forma a prevelat întotdeauna în fața conținutului, în artă,filozofie, în politica elină, în general în toate domeniile vieții eline…”,

trecând prin cea medievală:

„Istoria creștină a eliberării omului de natură trebuia să conducă la faptul că omul s-a retras într-o lume spirituală lăuntrică, pentru ca aici să se săvârșească o luptă uriașă și eroică cu stihiile naturale, ca să fie învinsă subordonarea omului față de natura inferioară și să se descătușeze personalitatea liberă…”,

după care are loc o incursiune în perioada renascentistă, la începutul acesteia, omul aproape atinge apogeul său, prin preluarea modelului cultural grec și cel medieval:

„Întreaga Renaștere, bazată pe conflictul furtunos dintre principiile păgâne și cele creștine din natura umană,…,a fost extraordinar de complexă”,

pentru ca în final să se ajungă la iluminism, romantism, pozitivism și epoca postmodernă.

Berdiaev conturează diferitele perioade istorice cu o acuratețe și profunzime care îl trimit pe cititor înapoi în timp. Pentru o mai bună înțelegere a istoriei, autorul recurge la o analiză filozofică a diverselor perioade de timp. Întrebarea pe care o pune Berdiaev cititorului pare să inducă răspunsul în ce moduri am putea interpreta evenimentele din trecut, cum le putem pune în lumina prezentului și cum putem compara istoria universală cu istoria individuală. Fiecare dintre noi participăm la scrierea istoriei, pare a spune Berdiaev:

„Istoria pretinde credință, pentru că istoria nu este o simplă constrângere a conștiinței cunoscătoare de către obiectul exterior: ea este un act de transformare a trecutului istoric, act în care se săvârșește înțelegera din interior a obiectului istoric, un proces interior ce face subiectul și obiectul adiacente. Dacă este rupt complet de obiect, subiectul nu poate realiza obiectul.”

Rar am avut ocazia să citesc o interpretare atât de vie și profundă a istorei. Cred ca nu degeaba unii dintre noi spun că istoria este cel mai bun psiholog. Neagu Djuvara, afirma în cartea sa Există istorie adevărată:

„materia istoriei nu e stabilă, nu e încremenită, ea e în mișcare, în continuu prezentul creează trecut…”

Acesta cred că e modul în care mi-aș fi dorit să îmi fi fost predată istoria, și oricine e pasionat de istorie sau care dorește cu ajutorul istoriei să își înțeleagă mai bine viața, cred că ar trebui să citească Sensul istoriei.

Editura: Polirom