Romanul Fâşii de ruşine de Cristian Fulaș, publicat în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom (edția a II-a, 2018), a apărut de curând în limba spaniolă, la Automática Editorial, traducere semnată de Borja Mozo Martín.
Ediţia a II‑a revăzută
„Romanul lui Cristian Fulaş este o cronică sui-generis a unui război personal cu instabilitatea, cu dependenţa, cu nesiguranţa, cu demonii care bîntuie existenţa personajului principal – un tânăr bătrîn, «o adunătură de bucăţi sparte de porţelan tremurător». Cu o construcţie narativă pe cît de simplă, pe atît de elaborată, Fâşii de ruşine spune povestea unei dureroase şi îndelungate învieri, după o dramatică peregrinare prin bolgiile infernului. De la tristeţe la disperare, de la singurătate la ruşine, nimic nu rămâne netrăit în acest intens roman al descompunerii şi recompunerii morale şi existenţiale.” (Carmen Muşat)
„Fâşii de ruşine este o carte a dependenţei, dar e o reuşită mai ales în măsura în care îşi depăşeşte aceste contururi, fără a le şterge. Ceea ce o face specială este modul în care este asumată. În această privinţă, miza acestui destin este una literară, nu factuală. Personajul se salvează, dacă o poate face, prin scris. Echilibrul de acolo vine, înţelegerea şi acceptarea propriului destin tot de acolo. Abia mutat în text, traseul sinuos al eroului capătă sens şi mai ales admite posibilitatea ca la capătul lui să se afle o lumină. Redempţiunea nu e aşteptată sub forma unei «rezolvări» clinice a dependenţei, fapt, la urma urmelor, secundar; ea vine (sau nu) în măsura în care acesta, fiind şi scriitor, va reuşi să stoarcă din ceea ce trăieşte seva unei naraţiuni ritmate, tensionate, sacadate, dar care să transforme întreaga depresie prelungită într-o izbîndă… nu spun estetică, ci discursivă. Şi mă feresc să discut despre o «salvare prin estetic» pentru că resortul acestui text nu e unul estetic, ci unul existenţial.” (Bogdan Creţu)
CRISTIAN FULAȘ (n. 1978) a absolvit Facultatea de Litere din Baia Mare și a făcut studii aprofundate de teoria literaturii la Universitatea din București. A debutat în 2015 cu Fâșii de rușine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu“, Premiul revistei Accente). Tot în 2015 a publicat Jurnal de debutant (Tracus Arte), iar în 2016 După plâns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books). A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleză, italiană și franceză, printre care: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Busola (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur. O aruncare de zaruri (Stéphane Mallarmé), fiind distins în 2023 de Academia Franceză cu premiul „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises“ pentru servicii remarcabile aduse limbii și literaturii franceze. Din 2019 lucrează la o nouă traducere după romanul În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. De același autor, la Editura Polirom au mai apărut volumul de proză scurtă Cei frumoși și cei buni (2017), romanele Fâșii de rușine (2018), După plâns (2019) și Ioșca (2021, 2022; desemnat romanul anului în cadrul Premiilor RSS Reloaded și cartea de proză a anului 2021 de omiedesemne.ro și agentiadecarte.ro, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, nominalizare la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2021 în cadrul FILIT, Premiul Observator cultural, secțiunea Proză; traducere franceză la editura La Peuplade), precum și biografia romanțată Celan. Am trăit, da (2022). În 2018 a publicat Povestea lui Dosoftei la Editura Muzeelor Literare Iași, în cadrul unui proiect FILIT.
