***
pot să fac în sfârșit ce trebuie
liniile negative se strâng undeva jos
am aer în plămâni
și lucruri de văzut
cafea și țigări nu mai sunt
la 9 a.m.
dar resursele interioare urcă spre stomac
și mai sus
spre gură
spre nările cu care prizez
doza zilnică de oraș
din I. jurnal (o continuare)
(gelu își imaginează – 1)
că nu s-a schimbat nimic
dimineața în bucătărie
cu nechezolul în față
și pachetul de carpați
apoi înghesuiala din 173
și fetele care parcă-i spun
puștiule
du-te acasă la mama
dar gelu știe
că timpul
este ductil ca aurul
și își imaginează
că sare într-un picior
când într-un secol
când în celălalt
(din II. gelu)
***
de doi ani aceeași stație de tramvai
și niciun cunoscut
nicio surpriză în drumurile mele –
n-am numărat niciodată stațiile
nu mă închin în dreptul bisericilor
îmi cumpăr zilnic dulciuri de la un supermarket
unde vânzătoarele mă disprețuiesc
am o privire sumbră dimineața
am birou la serviciu
calculator
și un monitor samsung de 17 inchi
expediez surâsuri de complezență
cuvinte inutile îmi ies pe gură
am gânduri negre despre moarte și multe
momente blank
(din III. resurse interioare)
(dimineața)
îți plăceau diminețile ploioase
mergeai o stație pe jos
pe sub arțarii care-și zăngăneau tecile
toamna se îndurase
de câteva frunze îngălbenite
care încă mai stăteau agățate
de crăcile din care cădeau
stropi grei de apă
ajungeai în stație
prin fumul acelei dimineți
când urcai în autobuz lentilele ți se abureau
ai fi vrut să o întâlnești
aglomerația să te lipească de pieptul ei
pe care nu te lasă niciodată
să îl atingi
(din IV. șase săptămâni)
Resurse interioare de Gelu Diaconu
Editura: Casa de pariuri literare
Anul apariției: 2022
Nr. de pagini: 74
ISBN: 978-606-990-478-7
Cartea poate fi cumpărată de aici.
