Emmanuel Carrère, Yoga (Trei, 2021) – o carte de psihoterapie, meditație (sunt nu mai puțin de 12 definiții și semnificații date meditației yoga), dezvoltare personală, un roman de dragoste, un tratat de yoga, un mic excurs filosofic anti-depresiv, și mai ales o carte despre libertate în și cu Sine. Puține texte au caracteristica de a totaliza. Cartea scriitorului francez este o experiență totală, o mandala în care regăsim, fractalic, texte despre experiențele și gândurile noastre, filtrate de către talentatul romancier și regizor-yoghin. Cartea este atât o „coborâre în infern”, cât și un demers inițiatic, cele două drumuri parcurse de autor, unite prin yoga, ce conduc, atât cititorul, cât și pe autor însuși, către centru. Interesantă este și alegerea autorului de a scrie un roman despre tehnicile yoga, probabil singurul roman de acest fel din istoria literaturii. O carte excepțională, ce poate fi citită în orice registru literar.
Cartea poate fi cumpărată de aici.
Tony Judt și Timothy Snyder, Gânduri despre secolul XX (Litera, 2021) – este una dintre cărțile despre care mi-a plăcut cel mai mult să scriu (vezi aici recenzia), un adevărat spectacol de erudiție și de gândire acribică, venit din partea a doi istorici renumiți. Lucrarea este un fel de retrospectivă a vieții intelectuale a secolului XX, prezentată non-conformist și cu o frenezie intelectuală remarcabilă. Deși aflat într-o precară stare fizică, Tony Judt reușeste să survoleze admirabil și clar secolul care a trecut, punând în discuție aproape toate ideile și ideologiile care au marcat secolul XX și care își pun amprenta și asupra prezentului nostru. Dialogul Judt-Snyder e plin de referințe intertextuale, e dinamic și erudit, rezultatul fiind una dintre cele mai interesante și semnificative conversații pe teme istorice din câte au fost scrise vreodată (poate la concurență cu nu mai puțin celebrul dialog dintre A. Dughin și Olavo de Carvalho). Lectura cărții-interviu ne face să înțelegem mai bine, cu instrumentele cercetătorului, că vectorii unui moment istoric sunt ideile, ceea ce înseamnă că, în cele din urmă, istoria în general se confundă cu istoria ideilor.
Cartea poate fi cumpărată de aici
Ernst Jünger, Jurnale pariziene și însemnări din Caucaz (Humanitas, 2021) – poate că după atâtea crize provocate de pandemie și de războaie, ar trebui să citim mai multe jurnale care au darul de a ne conecta la autenticitate, dar și a ne deconecta de la prezentul fatidic și a ne face să evadăm în alte universuri, în alt timp și spațiu. Jurnalele pariziene ale controversatului scriitor german ne pun în față două realități, ce par a fi antagonice: pe de o parte războiul, cu realitățile sale dure (pe care, din păcate, am ajuns să le cunoaștem și noi), iar pe de altă parte, lumea imuabilă a rațiunii, independentă și oarecum paralelă realității imediate a războiului. Dacă în lumea armelor, Ernst Jünger a fost combatant direct – căpitan al Wermachtului în timpul ocupației naziste din Franța – și martor la cele mai îngrozitoare momente ale secolului trecut, față de care a avut o poziție ambiguă, în lumea rațiunii îl regăsim pe adevăratul, autenticul intelectual german, preocupat, chiar în momentul „terorii istoriei”, de literatură, „vânătoare subtilă” și de oniric. Cele două lumi, deși se întrepătrund, rămân antinomice, în esența lor. Din ambele planuri însă se construiește personalitatea puternică a autorului minunatei cărți „Pe falezele de marmură”. În ciuda controverselor pe care le poate naște fuziunea ciudată dintre cele două lumi, Jurnalele pariziene rămân însă unele dintre cele mai autentice – prin sinceritate și prin capacitatea de a crea adevărate toposuri ale imaginarului – scrieri confesive din întreaga literatură.
Cartea poate fi cumpărată de aici.
