Povești. Mai întâi le ascultăm, iar mai apoi, adulți fiind, le spunem copiilor noștri. Spunem povești.
Mergând agale prin Micul Paris, acest oraș dezordonat, uneori gri, alteori plin de praf poți să le și vezi. Povești cu…
lei…
…căsuța din turtă dulce a vrăjitoarei…
…cu turnuleţul în care au fost ţinuţi prizonieri Hansel şi Gretel…
balauri…sau mai bine…
Inorogul (Unicornul)[1]
Îl găsim pe timpul Potopului, spune legenda, el fiind cel care a salvat Arca, legând-o și trăgând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele și plantele de la o distrugere totală sau în poveștile nordice.
Astăzi… în Franța, licornes, la genul feminin, cărora li s-au consacrat grădini în Normandia (Auge), în Périgord sau în inima Parisului “La Forêt de la Licorne”, creată de Muzeul Național al Evului Mediu, în jurul castelului Cluny, în România străjuind poarta de intrare a unui fost castel[2] sau pe fațada unei case din Micul Paris.
Aceasta, faţada… este o priveliște dăruită tuturor privirilor, oricărui trecător care se opreşte s-o vadă. Dar când vezi deasupra intrării un inorog, nu poți să nu te-ntrebi cine și de ce l-a pus: nu este un ornament banal, cum sunt atâtea în București.
Inorogul privește în urmă, spre stânga lui, spre nord, pare în plină fugă, urmărit de cineva. Printre alte puteri magice o are și pe aceea de protector al grădinilor, iar Bucureștiul duce lipsă de așa ceva. Nu se prea văd inorogi pe străzile lui, poate de aceea orașul are din ce în ce mai puține grădini.[3]
Și… casele pot spune.. povești, nu-i așa…
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Inorog
[2] http://actualdecluj.ro/foto-castelul-cu-inorogi-din-cluj-povestea-unui-edificiu-splendid-transformat-intr-o-ruina/
[3] Elisabeta Isanos – PĂSĂRI, CURȚI ȘI GRĂDINI, Editura TipoMoldova, Iași, 2015 (Colecția Publicistică și eseu contemporan)
