treci pe lângă mine arunci cu frunze uscate în sus
te întorci
faci cu zâmbetul tău șmekeros
mari cercuri în jurul plaselor mele grele de om bătrân
întrebările pe care mi le pui se întorc singure acasă
îmi spui să nu mă opresc să nu întorc capul
să merg singur pe drumul făcut din curbe strânse și adânci
dai drumul la muzica e Bach, ba Rammstein, ba best Ibiza Collection
mă înveți să dansez cu plasele mele grele de om bătrîn
mă iei în brațe mă arunci odată cu frunzele
ești atât de ușor te simt – îmi zici
mă înveți să calc desculț prin iarba trecută
îmi faci un joint îți ascunzi lacrimile
mi le ascunzi și pe ale mele
fumăm în spatele blocului pe plasele mele grele de rafie
mă iei pe sus să batem la ușile vecinilor nimănui
le punem câte un tango pe mâner și fugim râzând
ne scapă jointurile pe scări nu ne mai întoarcem după ele
se face dimineață în ochii tăi
cunosc de undeva răsăritul ăla și munții ăia îi știu
mă uit la mânerele tocite ale plaselor. sunt pline de curbe adânci
seamănă cu ultimele mele întrebări: goale și începătoare
îți spun de asemănare mă iei în brațe
și mă lași în mijlocul Marelui Oraș
îmi faci un halat de baie din toate intersecțiile lumii
eu sunt bătrânul ascuns în omul de zăpadă uitat în pădure
tu cine ești?
nu îmi răspunde. mai avem 3 scări de alergat
și plasele sunt pline de tangouri
vecinii nimănui au nevoie de dans
nu îmi răspunde niciodată.
mai aprinde un joint bătrân, rogu-te!
Foto credit: static.messynessychic.com
