Noi ai cui suntem? – „Generații – Moștenirea Tăcută”

Îmi plac proiectele în care teatrul joacă rol principal; îmi plac proiectele în care arta teatrală devine cale de comunicare, ideile devin consistente și valoroase datorită formei de comunicare dintre inițiatori și beneficiari. Aproape toate metodele de formare folosite în cadrul cursurilor pentru adulți se bazează pe una sau alta dintre tehnicile folosite de actori și regizori. Nu e nimic nou sub soare, formele de comunicare par mai diversificate de ceva timp încoace, dar în fond relația emițător – receptor a rămas aceiași și este fundamentată de un mesaj pus în circulație. Susțin orice proiect în care spectacolul devine nu doar produs, ci face parte din însăși procesul de comunicare. Spectacolul capătă consistență și valoare intrinsecă în măsura în care echipa de producție are un scop foarte clar și nu se abate de la atingerea acestuia. Am văzut mult prea multe proiecte – destinate mai ales tinerilor – eșuate lamentabil, căci intențiile onorabile nesusținute devin nocive de-a dreptul. Dar am văzut și multe proiecte inițiate de asociații sau ONG-uri și dezvoltate în parteneriat cu teatre de stat sau independente care au avut succes, ba chiar și continuări fericite, în baza feedback-ului obținut. Sunt proiectele care au schimbat percepții sociale și atitudini, dar mai ales au dat actorului și oamenilor de teatru în general o cu totul altă vizibilitate. Artiștii au devenit astfel vizibili în comunitate și prețioși, tocmai pentru că ceea ce fac ei nu este la îndemâna oricui. Arta teatrală poate deveni terapie în adevăratul sens al cuvântului, dar pentru ca acest lucru să devină posibil este nevoie de profesioniști de top, artiști pasionați de ceea ce fac, dar și foarte bine pregătiți tehnic. La toate acestea se adaugă cultura generală solidă, fără de care nu se poate asigura un background sănătos proiectelor în sine.

Generații – Moștenirea Tăcută este un spectacol care face parte dintr-un proiect mai amplu, dezvoltat de Asociația delazero (am încercat să aflu mai multe despre cine sunt și care le sunt obiectivele, dar pe site-ul lor n-am găsit nici o informație în acest sens; există doar câteva imagini de la mai vechile lor proiecte de arte vizuale și dans) și Teatrul Apropo. Echipa de producție a spectacolului cu același titlu este formată din oameni foarte tineri; pe câțiva dintre ei i-am văzut în diverse împrejurări, dar despre Cristina Tudor, de exemplu nu știam nimic. De altfel, mi-ar fi plăcut să fi primit un caiet-program al spectacolului, sau orice alt material prin intermediul căruia să aflu cât mai multe despre cei care fac parte din proiect. (n.m.: pe vremuri, când făceam parte din diverse echipe de proiect, componenta de promovare și asigurare a vizibilității proiectelor erau esențiale, nu câștigai atenția finanțatorilor dacă nu asigurai vizibilitatea și identitatea în termeni de transparență și acces la date care certifică seriozitatea și profesionalismul echipei)

Revenind la Cristina Tudor, mi-a atras atenția faptul că ea era prezentă pe afiș de două ori, o dată în calitate de scenarist, a doua oară ca actriță. Scenariu înseamnă text original 100%, adaptare a unui text pentru scenă sau colaj de texte, care devin astfel piesă de teatru de sine-stătătoare. În cazul spectacolului Generații – Moștenirea Tăcută e vorba de colaj de texte, unul foarte bine articulat în jurul ideii de moștenire. Lăudabilă intenția unei echipe atât de tânără de a pune în discuție ideea de moștenire: ce primim de la ai noștri, ce lăsăm alor noștri? Generațiile de tineri ai timpului prezent par prinși în mijlocul unei crize fără precedent: nimic (sau aproape nimic) din ce-am învățat sau primit de la părinți și bunici pare că nu le mai este de folos, mass-media și marketingul extrem de agresiv al unor firme de producție îi îndeamnă să se dezică foarte repede de tot ce este „vechi”. Nimeni nu-i îndeamnă să se gândească la consecințe, nimeni nu-i încurajează să vadă în viitor – ei vor fi curând, foarte curând maturi sau bătrâni și va apărea, firesc, întrebarea „noi ce-am lăsat în urma noastră?”. Din acest conflict câștigă, deocamdată, artele frumoase, căci mulți artiști încearcă să atragă atenția asupra ideii de rădăcină, că avem nevoie de rădăcini, de fundament; nu putem inventa roata din nou, dar nici nu putem repara la nesfârșit roata stricată de alții.

În Generații – Moștenirea Tăcută se aduc, rând pe rând, în fața spectatorilor texte din scriitori celebri, care fac referire la obiceiuri și tradiții specifice românilor. Ideea de maternitate și cea de cuplu devin fire roșii, care se împletesc într-unul singur – cum se întemeiau familiile pe vremuri și care mai este astăzi soarta familiei? Se vorbește despre nașteri în capul ogorului, despre primii fiori de dragoste, despre destine frânte de război sau despre oameni frumoși, care au muncit cât pentru trei generații. Cuplurile se fac și se desfac în fața publicului, care devine martor tăcut la tragedia celor care astăzi nu se mai pot face auziți: nu mai ajunge nimeni la ei!

Moștenirea tăcută – dureri, pierderi, abandonuri, suferințe duse în suflet ani de zile. Moștenirea tăcută – obiceiuri și tradiții pierdute, care spun ceva despre cum trăia lumea, despre cum era organizată societatea, despre care le erau valorile și principiile după care se ghidau. Bune sau rele, ele au făcut să ca o societate să existe și să se perpetueze. Generații – tinerii de astăzi vor să știe, să cunoască. Generații – tinerii vor povești, sunt avizi de frumos și habar n-au unde să-l caute, așa că… lada de zestre e un bun început. Cântecul, șezătoarea și petrecerea fac posibilă întâlnirea dintre generații. Așa se explică că spectacolul Generații – Moștenirea Tăcută are coerență și nu plictisește, ba chiar incită la dialog și, cine știe, poate că va avea și o continuare.

Un spectacol văzut sub asediul unei ploi de vară, de la care spectatorii n-au vrut să plece! Felicitări actorilor pentru cum au știut să facă față provocării de a juca în ploaie. Semn că au potențial și știu ce vor! Vom mai auzi de ei, să sperăm că vor avea și cât mai multe ocazii de a ajunge în fața spectatorilor! Generații – Moștenirea Tăcută este și despre ce tăcerea ca remediu; fie și pentru această readucere aminte și tot a meritat să văd spectacolul.