Presupunând că nu ne-a trecut nici măcar pe la ureche numele Părintelui Ilie Cleopa, cu atât mai mult ni se adresează volumele intitulate: „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”. Prin aceste cărţi subţirele, accesibile tuturor şi ca preţ şi ca scriitură, îngrijite de Arhimandritul Ioanichie Bălan și așezate, în funcție de ediție, mai veche sau mai recentă, în 16 sau 18 volume, Părintele Cleopa se aşază, parcă, pe un scăunel alături de noi şi prinde a ne răspunde la cele mai tainice nelămuriri şi a ne povăţui cu iubire, cu frică de Dumnezeu şi cu strădania de a nu ne supăra, cumva, cu vreo vorbă:
„Auzi ce zice Duhul Sfânt? Fericit este omul ce se teme de Domnul, că întru poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit? Cine se teme de Dumnezeu, voiește foarte mult să facă poruncile lui Dumnezeu, adică faptele bune; după cum și cela ce nu se teme, își dă frâu liber la toată răutatea și la tot păcatul.”
Așa ne învață Părintele Cleopa. Sfinţia Sa, fost oier – îndeletnicire cu care se mândreşte ori de câte ori se iveşte ocazia şi care i-a înlesnit, în fapt, lectura nenumăratelor cărţi – a fost preot, stareţ, sihastru şi duhovnic pentru sute de români. O adevărată enciclopedie bine ascunsă în haina modestiei, un învăţat şi un om hărăzit cu infinită iubire de semeni şi blândeţe, astfel era, pe scurt, Arhimandritul Cleopa. Nu am avut şansa să-l cunosc personal. Doar din cărţi. Din aceste cărţi. Care se citesc cu mare uşurinţă şi mult prea repede.
Pe lângă faptul că te ţine în braţe şi te mângâie când îi sorbi cuvintele, Părintele Cleopa îţi deschide mintea şi sufletul. Iată o altă explicație a sa, spre pildă. După cum ştim cu toţii, Iisus Hristos, crucificat fiind, a strigat către Tatăl: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lăsat?” Oare Dumnezeu, văzător şi cunoscător a toate, l-ar fi putut „lăsa”, cumva, pe Hristos, pe care El Însuşi Îl numeşte: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”? Să fi început Iisus să aibă temeri omeneşti şi răbdare slăbită în încercări? Sigur că nu! Iată și argumentația Părintelui Ilie Cleopa:
„El pe cruce a luat faţa întregii lumi. Că era îmbrăcat cu firea noastră. Acum mijloceşte cu sângele Său pe cruce: Doamne, Eu sunt în firea omenească, care te-a supărat pe Tine! Eu sunt Noul Adam, Eu strig în locul vechiului Adam: De ce m-ai lăsat?
Sfântul Ioan Damaschin spune: Noi eram cei lăsaţi, nu El; că Dumnezeu nu putea să fie lăsat, că era Dumnezeu din Dumnezeu, născut şi nefăcut. Noi eram lăsaţi, că Hristos era cu două firi acum pe cruce: era cu dumnezeirea şi cu omenirea.”
Sau, iarăşi, tot spre exemplificare, iată un alt îndemn desprins dintr-un volum „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”:
„Şi să ştiţi un lucru. Unde veţi merge, să aveţi pe Dumnezeu înaintea ochilor. Că Dumnezeu nu-i numai aici (la mânăstire). El este şi la voi acasă şi în târg şi în Bucureşti şi în Africa şi în Asia şi în lună şi în stele, şi în toate este prezent. În toate. Că zice acolo: Eu sunt Care umplu cerul şi pământul şi cele dedesubt.”
Îndemnurile şi pildele extrase din vieţile Sfinţilor Părinţi sau din Sfânta Scriptură, prea puţinele cuvinte rostite de Arhimandritul Cleopa însuşi şi simplitatea cu care le spune oferă credibilitatea şi atracţia spre lectură necesare oricărei cărţi. Acestea sunt exemple mici din gânduri mari care însoţesc pagini puţine. De aici îndemnul, cu toată inima, să luaţi în seamă aceste volume. Dar cu grijă! Pentru că este cu neputinţă ca limpezimea din vorbele lui, harul teribil şi credinţa din predicile sale să nu aducă vreo schimbare în fiinţa cititorului.
Sursa foto: cuvantul-ortodox.ro
Editura Mânăstirea Sihăstria;
Anul apariţiei: 2010 (ed. a 3-a revizuită, 16 volume);
Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan;
ISBN: 978-973-7897-72-5.
