Una dintre cele mai apropiate colaboratoare a lui C. G. Jung, Jolande Jacobi, reușește, în cele peste 200 de pagini ale cărții „Complex, arhetip, simbol”, să condenseze, dar fără să piardă din vedere nimic esențial, toată informația cu referire la cele trei concepte: complex, arhetip, simbol. Cu o minte sclipitoare, cu o capacitate de sinteză peste medie și cu o finețe a comentariului extraordinară, autoarea reușește să aducă cât mai aproape de cititor (care poate fi un specialist în domeniul psihologiei/psihanalizei, dar nu neapărat) viziunea lui Jung atunci când a ales să construiască un întreg sistem, cu epicentrul în inconștientul colectiv și cu cele trei concepte la temelia acestuia.

Să vorbești despre complex, arhetip și simbol unor specialiști pare a fi un demers fără finalitate, dar Jacobi își justifică alegerea plecând de la receptările defectuoase ale scrierilor lui Jung, iar interpretările diferitelor cercetări ale marelui psihanalist nu fac decât să concureze și ele, de multe ori, la o derutantă înțelegere și preluare inexactă a exemplelor sau interpretărilor date de Jung diferitelor vise. Vorbind despre autonomia complexelor, Jacobi remarcă:

«Complexele pot prezenta toate gradele de independență. Unele zac încă ascunse pașnic în structura de ansamblu a inconștientului și nu se fac remarcate; altele acționează ca adevărați perturbatori ai „ordinii casei” psihice, iar altele au pășit deja pe calea lor, înaintând până în conștiință, dar nu se lasă influențate nici acolo și rămân mai mult sau mai puțin suverane, voluntare.»

«Jung atrage atenția în mod categoric că, atât timp cât complexele sunt încă inconștiente, ele, deși se îmbogățesc cu asocieri și de aceea capătă un „volum” tot mai mare, nu pot fi niciodată corectate. Se dezbară de caracterul compulsiv neinfluențabil al unui automatism abia când devin conștiente, un proces care se numără printre factorii terapeutici cei mai importanți.»

Excelente exemplele alese pentru ilustrarea principalelor complexe puse în discuție, foarte bine sintetizată fenomenologia complexului, ca și punctarea principalelor deosebiri dintre concepțiile lui Jung și Freud.

În capitolul dedicat arhetipului găsim esența teoriilor lui Jung, căci, până la urmă, arhetipul, concept de bază în teoria inconștientului colectiv, este marca lui Jung. Jolande Jacobi reușește să surprindă diferențele majore între multiplele arhetipuri active și regăsibile în diferite forme în viața individului, ajungând la o concluzie:

«Abia când, fiind exprimate prin material psihic individual, capătă formă, ele devin psihic și pătrund în spațiul conștiinței. Așadar, când întâlnim în vreuna dintre scrierile lui Jung cuvântul arhetip, e bine să ne gândim de fiecare dată dacă este vorba despre „arhetipul per se”, unul încă latent, neperceptibil, sau despre unul deja actualizat, exprimat în materialul psihic conștient, și devenit imagine.»

Întemeiază din punct de vedere biologic existența arhetipului, demonstrând că existența acestuia în mentalul colectiv nu e o simplă fantasmă, face conexiunea dintre arhetip, instinct și structura biologică (ceea ce nu prea se găsește în alte cărți care abordează teoria jungiană) și un subcapitol foarte interesant și important mi se pare a fi cel dedicat relației dintre arhetip și Ideea platoniciană, de unde putem deduce că nu e deloc întâmplător demersul lui C.G. Jung. Excelentă mi se pare și abordarea inconștientului colectiv exclusiv prin prismă jungiană, evidențiindu-se principalele caracteristici ale acestuia:

«Reprezentarea foarte îndrăgită a inconștientului colectiv ca un „strat” sub conștiință este, de aceea, pe cât de neîntemeiată, pe atât de derutantă. Acest obicei general răspândit al multora, mai cu seamă al celor de formație teologică, de a identifica imediat inconștientul cu ceva negativ, murdar, respectiv imoral, atribuindu-l de aceea, în cadrul sferei psihicului, regiunii celei mai adânci, provine din lipsa diferențierii dintre un inconștient personal și unul colectiv; căci și cel din urmă este înțeles, pornind de la teoria freudiană, ca „pur rezervor de refulări.»

Și în capitolul dedicat simbolului, găsim informații utile pentru o mai bună înțelegere a teoriei jungiene; din punctul meu de vedere, este capitolul care face cel mai bine legătura cu științele umaniste per ansamblu și unde regăsim evidențiată importanța unei culturi generale absolut indispensabile unui terapeut. Este greu să vorbești despre simboluri și să le treci în revistă, mai ales într-o ordine exhaustivă, dar autoarei acestui volum îi reușește.

«Dacă arhetipul apare în acel „aici și acum” al spațiului și timpului și poate fi perceput în conștiință într-o formă sau alta, atunci vorbim de simbol. Vreau să spun astfel că fiecare simbol este, totodată, și un arhetip, că el trebuie să fie determinat de un arhetip neperceptibil, un „arhetip per se”, adică trebuie să aibă o „schemă de bază arhetipală” spre a putea fi văzut ca simbol; însă un arhetip nu trebuie să fie în mod necesar identic cu un simbol.»

Evidențierea diferențelor dintre simbol și semn, cum este perceput simbolul de Jung și cum este văzut de Freud, rolurile simbolurilor în viața indivizilor, despre toate acestea găsiți informații în acest capitol, explicații însoțite de multe exemple ilustrative. Cred că, totuși, punctul central al cărții rămâne ultimul capitol, dedicat interpretării unui vis specific, „visul despre animalul cel rău”, capitol unde se vede forța interpretării psihanalitice a unui vis, capitol scris cu acribie științifică de Jacobi, dar și cu mult talent scriitoricesc. Nu te plictisești deloc parcurgând aceste pagini.

Per ansamblu, o lectură foarte utilă celor care activează în domeniu, dar și cititorilor obișnuiți, puși în fața unei informații despre propria lor evoluție pe scară istorică, dar și strict individuală. Cu ce idee am rămas pe fundal: suntem construiți în așa fel încât să preluăm din mediu cât mai multă informație, dar puțini (prea puțini) sunt cei care și reușesc să folosească și să se folosească de această informație.

Surse foto: geni.com; soultherapynow.com.

2782_5c6ca825Editura Trei;

Anul apariției: 2015;

Colecția: Psihologie-Psihoterapie;

Traducerea: Daniela Ștefănescu;

Nr. pagini: 230;

ISBN: 978-606-719-330-5.

 

 

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura