Se știe de când lumea că britanicii au cel mai savuros și subtil umor, dovadă servind literatura lor convenționalistă și artele simbolice, care poartă cu desăvârșită mândrie elegia superiorității și rafinamentului englezesc. Cert este că deseori această fină satiră este inexplicabilă publicului larg, educat, din păcate, cu raționamente a la Las Fierbinți sau Vacanța Mare.
Atunci când m-am hotărât să onorez invitația de a urmări piesa „Lettice și leușteanul” eram convinsă (și temerile mi s-au confirmat) că această comedie mă va convinge încă odată de finețea artei englezești, unde încă se râde în mănuși albe. Mare mi-a fost mirarea să am parte de o comedie ușoară, diafană cu actori foarte talentați și cu un subiect pe măsura titlului.
Mi-am croit drum încet drumul până la Centrul European Cultural și de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, unde pe o scenă mică, dar foarte apropiată de spectatori, și-a făcut apariția o domnișoară frumoasă, cu un păr exact ca în versurile ancestrale, ca pana corbului. Este actrița Crina Lință, în rolul domnișoarei Douffet (o femeie pasionată de istorie, teatru și bucătărie elisabetană), ghid turistic la Conacul Fustian, conac bântuit (în opinia ei).
Pusă față în față cu erorile sale mai mult sau mai puțin intenționate, domnișoara Douffet este deferită justiției, întruchiparea căreia Charlotte (Lotte) Schoen, aparent rigidul reprezentant al Consiliului Conservării și Protejării Obiectivelor Istorice ale Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, este interpretată de inegalabila Ioana Pavelescu.
Toată comedia este însiropată de glume ușoare, de amuzament și de ironie sănătoasă, pe alocuri însoțită de aluzii cam fără perdea, dar calitative. Silviu Biriș a fost axul central al umorului, a fost omul care s-a împărțit între două roluri secundare, dar cu care a reușit să ne cucerească definitiv inimile. Mai întâi acesta se transformă într-un majordom francez, care cu orice preț se vrea în preajma doamnei Schoen și care se visează în grațiile acesteia. Urmează apoi prestanța impecabilă în rol de avocat, cu nume preluat din dramaturgia englezească, și anume Bardolph.
Piesa Lettice și Leușteanul este despre apropiere, despre remușcări, dar și despre încrederea în propriile forțe, în noi începuturi. Deși pare a fi mascată de un total și aparent umor, lucrarea este și o meditație asupra obârșiei de unde pornim, o reamintire despre părinți și tinereți demult apuse. Diafana domnișoară Douffet și rigida doamnă Schoen sunt poli opuși, dar care se atrag irezistibil, în încercarea de a-și vindeca fie solitudinea, fie rănile demult sângerânde.
Indubitabil, acestă comedie este verbală, ierbală, dar nu și letală, deoarece ține în priză atenția publicului, animează spiritele și dă de gândit. De ce mi se pare această piesă obligatorie pentru vizionare? În primul rând, din perspectiva susținerii teatrului de avangardă, care evident are o audiență mult mai mică decât cel clasic, iar pe de altă parte, din necesitatea de a participa la un spectacol aproape confidențial, șoptit la urechea spectatorului atent.
Dacă vă numărați printre cei, care caută echilibrul unei piese de teatru interesante, cu umor de calitate și actori talentați, atunci „Lettice și leușteanul” este o alegere mai mult decât potrivită.
Distribuția:
Lettice Douffet – Crina Lință
Charlotte/ (Lotte) Schoen – Ioana Pavelescu
Țâfnosul /Framer/Jim Mackintosh/ Mr. Bardolph – Silviu Biriș
Regie: Geanina Hergheligiu
Pictură décor: Alina Mavru
Sound&light: Alex Bibere
Producție: Teatrul Arte dell’Anima
Durata: 1h 45’
Sursa foto: Teatrul Arte dell’Anima
Un comentariu
“Atunci când m-am hotărât să onorez invitația de a urmări piesa „Lettice și leușteanul” eram convinsă (și temerile mi s-au confirmat) că această comedie mă va convinge încă odată de finețea artei englezești, unde încă se râde în mănuși albe. ”
Multumim.