Marți, 23 iulie 2019, ora 17:30, la Art Cafe „Casa Avramide” (str. Progresului 32, Tulcea), va avea loc lansarea volumului Sipetul cu îngeri, de Catia Maxim, Editura Tracus Arte. Invitată specială: Aura Piha. Moderator: Sterică Fudulea.
„Prezentul e searbăd, iar viitorul mă întristează. Scriu ca să scap de temeri și tristeți. Atenţie, însă, bătrâne! Fereşte-te de alunecuşurile scrisului. Scrie scurt şi concis, fără floricele, frazeologie stearpă, pe cât posibil, fără sentimentalisme umflate, siropoase sau apucături de moş sfătos. Ţine-te, cât poţi, cu mâinile şi picioarele de realitate, de adevăr şi, numai când n-ai încotro, însăilează vreo legendă auzită de la strămoşi.” (Dan Telemac)
Carmen Ecaterina Constantinescu (pseudonim Catia Maxim) a absolvit Facultatea de limba şi literatura română (Universitatea Bucureşti) în 1981. A fost profesor de română-franceză, corector și redactor la Editura Ion Creangă și a debutat ca scriitor în 2007, cu romanul Încă un pas, Editura Echinox, Cluj. A continuat, în 2008, cu volumul de povestiri Clipe salvate, Editura Nicol, Bucureşti, 2009, romanul Ghici pe cine iubesc eu?, Editura Semne Artemis, Bucureşti, 2010, romanul Între timpuri, Editura TracusArte; 2011, romanul Îngerii din Moscopole, Editura TracusArte; 2013, Îngerii din Moscopole. Exilul (Editura Tracus Arte), 2014, Slowmotion (Editura Tracus Arte), 2015, Îngerii din Moscopole. Istorii îngemănate (Editura Tracus Arte).
Catia Maxim s-a documentat riguros în vederea scrierii ciclului Îngerii din Moscopole, astfel născându-se o prietenie cu comunitatea de armâni, mereu interesați de promovarea și (re)descoperirea tradițiilor și culturii lor. „Istoria Moscopolei a pornit de la o întâmplare reală, relatată la începutul primului volum. Pe măsură ce citeam, devenea și mai palpitant. Apogeul însă l-a constituit vizita la Moscopole, în Albania, din vara lui 2010. Fiecare carte are destinul ei, ca un copil, crescut și educat până când vine timpul să-și ia zborul. Personajele mele nu mă părăsesc și nu mă trădează: doar își consumă esențele în deplină libertate, fără ca eu să am vreun regret”, mărturisea într-un interviu Catia Maxim.
