După cum (poate) știți miercuri, 15 februarie 2017, ora 13.00, în Sala de festivități a Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu” din București a avut loc un atelier de lectură și dezbatere dedicat celei mai recente colecții lansate de Editura Polirom, „Junior”, proiect editorial ce se adresează atât copiilor, cât și adolescenților. Invitații speciali au fost: Mihaela Ghiță, traducătoarea primului volum al „Trilogiei Iremonger”, „Casa Heap”, de Edward Carey; Alin Croitoru, redactor-șef Editura Polirom, literatură universală. A moderat subsemnata, în calitate de editor Bookhub.ro, dar și de profesor la liceul gazdă.
Elevii au aflat de eveniment de la mine, dar și de la cei implicați direct, colegii lor care au avut cărțile și pe care le-au citit în săptămânile premergătoare evenimentului. Așa s-a făcut că am fost în sală mai mulți decât am crezut eu că sunt interesați. Dialogul s-a închegat de la sine, Alin Croitoru pledând excelent pentru colecția „Junior” și pentru volumele deja apărute, a avut răspunsuri prompte la toate întrebările elevilor, ba chiar le-a răspuns și cu mult umor, ceea ce a stârnit ropote de aplauze din partea sălii, dar și râsete colorate. Mihaela Ghiță a vorbit despre ultimul ei proiect, cel la care lucrează încă, traducerea Trilogiei Heap, acum fiind la al doilea volum, ca despre copilul ei de suflet. Foarte caldă, foarte emoționată, dar și foarte deschisă, Mihaela Ghiță s-a trezit asediată de elevi, reușind să fie și de-o sinceritate aproape neverosimilă pentru vremurile pe care le trăim (la un moment dat, chiar am glumit pe seama sincerității ei, întrebându-mă dacă primește și ea o carte în schimb din cele pregătite pentru elevi). A pledat cum a știut ea mai bine pentru Casa Heap, din toate punctele de vedere: personaje excelent conturate, ilustrații superbe, acțiune frumos construită și antrenantă. Printre cele mai bune întrebări venite din sală special pentru ea: v-ați identificat vreodată cu unul din personajele cărților pe care le-ați tradus?; ce tip de literatură vă place să traduceți?; cum vă alegeți cărțile pentru traducere?; care a fost cartea preferată în copilărie? și tot așa.
Partea a doua a întâlnirii a aparținut elevelor care au citit volumele. Una singură dintre cele opt a spus că volumul dedicat copiilor de peste 7 ani, respectiv Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său, a plictisit-o, dar totuși a terminat-o de citit într-o singură zi. Celelalte fete s-au declarat încântate de cărți, au citit pasajele preferate, cu multe emoții (dar cred că așa a fost și mai frumoasă întâlnirea), au răspuns întrebărilor din sală, pentru că n-au scăpat nici ele de întrebări. Ba din contra, după ce au citit, a început tirul cu întrebări: Viaţa secretă a albinelor – ce recomanzi, filmul sau cartea? Aici chiar a fost un moment deosebit, pentru că eleva care a pledat pentru volumul respectiv este o cinefilă înrăită și, culmea, a spus că i-a plăcut mai mult cartea decât filmul, aceasta stârnindu-i valuri de introspecții. Este foarte adevărat că elevii au fost stârniți să pună întrebări de către mine, cea care am moderat atelierul; prietenii noștri de la Polirom au venit cu foarte multe titluri cadou pentru participanți. Și cu insigne, care au ajuns aproape la toți participanții (ce mândri erau de ele!). Eu cam știam ce elevi sunt în sală, le știam potențialul, o singură clasă, de a IX-a fiindu-mi total necunoscută. Dar m-a bucurat să văd că au venit întrebări excelente inclusiv din partea acestora, semn că s-au simțit bine și că au fost receptivi. S-au bucurat mult pentru cărțile primite cadou, se întrebau reciproc ce titluri au primit, își doreau să facă schimb deja. Mi s-a confirmat că nu poți stârni interesul decât prin servirea de exemple. Iar cele mai bune exemple au fost, de data aceasta, colegele lor, cele care au citit cu atâta pasiune cărțile. Volumele citite deja vor rămâne în biblioteca liceului și vă asigur că deja sunt la al patrulea/cincilea cititor.
Dar cea mai mare surpriză a venit la sfârșitul întâlnirii, în sală fiind și o reporteră de la Radio România Cultural,
cea care le-a solicitat câtorva dintre ei impresii și chiar să citească pentru ascultătorii RRC pasaje din cele patru cărți. Și ce mândri erau după aceea! Și ce bucuroși că, în sfârșit, au putut vorbi despre lecturile preferate, cele care nu le sunt impuse de o programă școlară învechită și rigidă.
M-am bucurat ca un copil să văd bucuria sinceră și necenzurată a celor mai mofturoși cititori pe care i-am întâlnit vreodată. Și m-am mai bucurat de faptul că invitații au avut parte de dialog, n-au fost lăsați să intre în pasivitate, pentru că, nu-i așa, sunt multe evenimente culturale la care formalismul se instaurează încă din primele minute, ceea ce duce la blocarea/anularea dialogului viu și real. E foarte adevărat că am avut ceva emoții legate de numărul celor din sală – e greu să ții în mână o sută de copii și să-i faci să fie atenți preț de cel puțin o oră, în condițiile în care erau și după programul lor de școală, deci deja obosiți. De aceea zic eu, a fost o întâlnire memorabilă. Și le mulțumesc celor de la Polirom pentru că ne-au ales pe noi, cei de la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu”, dar și pe noi, cei de la bookhub.ro, ca parteneri. Să nu uit, mulțumesc mult Claudiei Fitcoschi, cea care a avut grijă ca evenimentul să aibă expunerea necesară în media (articole în Adevărul, Evenimentul zilei, România Liberă, dar și pe multe site-uri și bloguri literare). Ceea ce nu-i puțin lucru!
