Albastrul e una din cele mai greu de utilizat culori, din punctul meu de vedere. Cu multiple semnificații adăugate în timp, albastrul rămâne și astăzi expresia purității, perfecțiunii și supremației Creatorului. O culoare care nu se lasă amestecată ușor cu altele și care atrage atenția atunci când tonurile ei devin stridente sau chiar violente. Odihnitor când este asociat cerului, impunător când se regăsește în obiectele de vestimentație ale unor conducători de state, albastrul impresionează, orice-ar fi. Multe din casele țărănești (tradiționale) românești erau tencuite și văruite la exterior cu albastru, nuanțele culorii fiind diferite de la o zonă la alta, el era simbolul curățeniei, dar și al legăturii inextricabile dintre oameni și Dumnezeu. O legătură supusă multor asalturi de-a lungul timpului, dar niciodată ruptă definitiv. Între timp, casele au căzut, rând pe rând, unele au dispărut definitiv, altele au fost modernizate după reguli și principii care n-au nicio legătură cu istoria și tradițiile locurilor. Cele rămase în picioare după sute de ani au nevoie să-și recupereze sufletul, cu alte cuvinte au nevoie să fie locuite de oameni iubitori de tradiție, frumos și echilibru. Este nevoie de ceva mai mult decât niște proiecte (intervenții locale și specifice) menite să conserve frumusețea unui patrimoniu local care mai are puțin și va fi definitiv cucerit de spiritul globalizării.
Expoziția albastru cer a avut vernisajul pe 12 august, la Galeria Cuhnia a Centrului Centrul de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”. Ea este organizată de Manifest Cultural și are în alcătuirea ei lucrările Dariei Frunză (pictură în ulei pe pânză) și fotografiile lui Claudiu Maier. Eu am ajuns puțin înainte de vernisaj și ca mine încă alți câțiva vizitatori curioși să vadă ce se află pe pereții Cuhniei. Așa cum spune și titlul expoziției, te aștepți să vezi mult cer și mult albastru. Așteptările sunt confirmate din plin, chiar dacă, din punctul meu de vedere, se simte lipsa acelui ceva care să scoată în evidență sau să pună în valoarea demersul artiștilor. Tablouri de mici dimensiuni, pânzele neînrămate, la fel și fotografiile, în schimb schițele protejate de rame și sticle, toate sunt expuse în galerie după un principiu foarte clar: pânzele în prima cameră, schițele în cea de-a doua, iar fotografiile în camera lungă și îngustă din spate. Ies în evidență casele vechi, tradiționale, din zona Făgărașului. Multe sunt din satul pe care Ștefan Câlția. l-a făcut celebru definitiv, mă refer la Șona, bineînțeles. Case care în viziunea Dariei Frunză au o frumusețe aparte, o arhitectură dictată de bunul-simț al țăranului român și de o nevoie de echilibru interior. Case de dimensiuni variabile, dar toate restaurate sau care urmează să fie renovate (intrați pe www.albastru.ro să vedeți concret despre ce este vorba și cum puteți ajuta). Așezate în șir pe pereții de cărămidă ai cuhniei ele par să-și piardă din frumusețe, dar dacă lăsați lumina să-și facă simțită prezența o să realizați că poveștile lor diferă, sunt case ale căror maiestuozitate trebuie pusă în legătură cu locurile de care aparțin (pictorița n-a insistat prea mult pe context, casele sunt singulare sau în șir, așa cum sunt ele construite, dar ghicești istoria din tușele de pensulă sau din detaliile de arhitectură). Schițele din cea de-a doua sală sunt pe cât de simple, pe atât de sugestive, crochiuri ale artistei de care se ajută pentru a realiza picturile, iar fotografiile din cea de-a treia secțiune a expoziției contribuie în mod activ la procesul de documentare al întregului demers artistic. Fiindcă am ajuns un pic prea devreme, n-am reușit să văd instalațiile audio-video realizate de Claudiu Maier, probabil că au fost proiectate la vernisajul propriu-zis, dar tind să cred că au rolul lor în construirea demersului artistic de sine-stătător.
albastru cer e o expoziție născută dintr-o nevoie foarte concretă: aceea de a aduce în atenția publicului patrimoniul național. Din acest punct de vedere, da, expoziția este o reușită. Pentru iubitorii de artă pretențioși s-ar putea să fie prea puțin, dar și ei vor găsi în periplul prin cuhnie câteva motive de reflecție personală. Salutară amplasarea expoziției în Galeria Cuhnia a Centrului de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, un exemplu bun de punere în evidență a unei viziuni artistice prin raportare la o istorie locală imposibil de ignorat.
*
albastru cer – Centrul de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, galeria Cuhnia.
12 august – 27 august 2023
Daria Frunză – pictură în ulei pe pânză // dariafrunza.com – arhitect pasionat de pictură incă din copilărie. Este la a treia serie de expoziții dedicate patrimoniului, pe lângă cele dedicate Roșiei Montane și culelor oltenești
Claudiu Maier – fotografie, audio-video – mai degrabă organizator decât artist, aceasta fiind doar a doua sa expoziție. Experimentează cu arta digitală și diferite tehnologii și fotografiază din pasiune de peste 15 ani, dar mai degrabă cu scop documentar-personal.
Organizator: Manifest Cultural
Parteneri: Centrul de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, Primăria Municipiului București
