Epidemia de coronavirus a schimbat dramatic și peste noapte viața artiștilor, dar și pe cea a spectactorilor fideli de teatru. Peste noapte și unii și ceilalți s-au trezit într-o situație fără ieșire: nu mai pot merge la teatru. Ca niciodată, tocmai și pentru că este o situație fără precedent, marile instituții culturale de la noi sau din lume au găsit o soluție de avarie: fie accesul în online la înregistrări cu spectacole mai vechi, fie transmisiuni live ale spectacolelor (de teatru, operă sau concerte). În cea de-a doua situație, imaginați-vă cum e să joci cu sala goală, puneți-vă nițel în pielea actorilor! Printre actori există o „replică” pe care ei o spun invariabil la ieșirea din scenă, după terminarea unei reprezentații, atunci când sunt întrebați cum a fost: am avut energie bună dinspre sală! Ei bine, la o astfel de reprezentație, cu sala goală, dar cu spectactorii în fața ecranelor de laptop, tabletă etc., energia e în eter! Rămâne suspendată undeva, acolo, între ei și noi!
Printre puținele teatre din România care au ales să transmită live spectacolele deja programate (mare parte dintre ele, nu toate) se numără și unteatru. Lăudabilă inițiativa, pentru că e un teatru independent, deci un teatru care supraviețuiește doar pentru că vin spectactorii să vadă spectacolele propuse stagiune după stagiune! Au găsit foarte repede soluțiile tehnice optime și necesare pentru o transmisiune în online foarte bună și o echipă tehnică care să știe să filmeze în timp real și foarte bine. Nota bene: nu e totul să ai camere foarte bune, cât un regizor de transmisiune foarte bun, care să știe să dea direct camerei care trebuie, astfel încât spectacolul să fie continuu și unghiurile să fie cele mai utile pentru înțelegerea spectacolului în întregimea sa. Dacă vreți, e cam ca la un film cu actori foarte buni, dar cu montare proastă.
Primul spectacol pe care l-am urmărit eu în regim online a fost Hamlet, cu și de Alina Berzunteanu, Richard Bovnoczki și Peter Kerek. O producție deja cunoscută iubitorilor de teatru de la noi. E interesant să observi în detaliu dinamica dată de schimbarea de roluri care are loc aproape instant, fiecare dintre cei trei asumându-și mai multe personaje din distribuția celebrei piese scrisă de Shakespeare. Personal, consider spectacolul mai degrabă un studiu, o exegeză a artei actorului adusă în fața spectactorilor. Spectacolul ca întreg este gândit în rama unei commedia dell’arte, care văzut în fața ecranelor, nu din sală, pune și mai bine în evidență arta actorilor (a celor trei), știința jocului. O evidență a tehnicilor de joc împletită cu un anumit grad de emoție care dau foarte bine pe ecran.
Cel de-al doilea spectacol (Noaptea bufonilor în regia lui Alexa Visarion) fost o avanpremieră și-mi rezerv dreptul de a reveni cu cronică în detaliu. Ce au în comun cele două spectacole este unul dintre actori: Richard Bovnoczki. Un actor care se adaptează foarte bine noilor condiții, foarte versatil și extrem de prezent. Au fost momente în care camera a rămas agățată de fața lui și mi-a plăcut să-i văd emoția ieșind la suprafață, dincolo de replică și de momentul în sine. Și el și Marian Râlea, partenerul de bufonerii, sunt într-un vârf al carierei, ceea ce nu poate decât să bucure! Dar, cum spuneam, o să revin pe îndelete asupra acestui spectacol.
Urmează alte spectacole transmise de unteatru în online. E o experiență de care n-ar trebui să vă lipsiți! O să le fiți aproape unor oameni fără de care ne-ar fi mai urât în astă viață, dar o să vă oferiți și un mic moment de evadare. Pur și simplu veți uita preț de o oră că sunteți consemnați la domiciliu. În completare, puteți intra și pe site-urile celorlalte teatre din România, veți găsi și acolo câteva motive de bucurie.
