Slavenka Drakulić a publicat de-a lungul vieții șapte romane și cinci cărți de eseuri. Printre ele este și Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso, unde documentează relația Dorei Maar cu Pablo Picasso, plecând de la un carnet scris în croată. Cartea a apărut în 2015, iar în traducerea română 2020, la Editura Pandora M (Grupul Editorial Trei). Am scris despre carte la vremea apariției traducerii românești (pentru curioși, aveți aici cronica), dar aduc vorba despre această carte pentru că din momentul în care am auzit titlul expoziției, gândul mi-a fugit instantaneu la acest volum și până la momentul vizitării Art Safari m-am tot gândit care e legătura dintre celebra făptură mitologică și compozitorul român. În 2023-2024, la MARe una din expozițiile anului a fost Efectul Picasso, demersul fiind una din cele 42 de expoziții organizate în opt țări care au marcat 50 de ani de la moartea lui Picasso; despre ea am scris la vremea respectivă (aici aveți cronica); chiar dacă minotaurul n-a fost prezent pe simezele MARe (pentru că tema expoziției a fost de asemenea natură) mi-am adus aminte de acest eveniment înainte să vizitez Palatul Dacia, clădirea care găzduiește Art Safari la acest moment. Minotaurul, ca personaj mitologic de o factură cu totul aparte față de celelalte plăsmuiri de acest fel, a bântuit pe mulți artiști plastici, iar pe Picasso în mod deosebit. Știind toate acestea și încă multe altele despre destinul lui George Enescu, îmi rămânea să găsesc răspunsul la întrebarea care e legătura între minotaur și compozitor.
Anul 2025 a fost an de festival internațional George Enescu, ceea ce justifică integrarea acestei expoziții în calendarul de evenimente conexe care au însoțit concertele susținute timp de o lună în mai multe locuri din București, dar și din țară. Din acest punct de vedere găsesc perfect justificată organizarea acesteia, chiar dacă ea se prelungește mult după ce s-au stins ecourile concertului de închidere a festivalului. Nu știu dacă la fel de justificată e organizarea acestui demers artistic de către Art Safari, dar aici e o discuție separată, pe care o las pentru altă dată, pentru că acum vreau să mă concentrez pe principiile de organizare ale acesteia și pe exponate. După ce am reușit să o vizitez (la final de septembrie abia, deși luasem biletele dinainte de deschiderea oficială), o spun cu mâna pe inimă: e o expoziție bună, chiar foarte bună pe alocuri, care și-a îndeplinit scopul. Nu doar că celebrează memoria marelui compozitor român, dar reușește să-i pună în valoare atât personalitatea, cât și câteva din contribuțiile la istoria universală a muzicii.
Minotaurii sunt instalațiile gândite de Alexandru Rădvan, în fapt, simbolurile a trei mari perioade istorice, cărora Enescu a trebuit să le facă față: primul și cel de-al doilea război mondial și Războiul Rece. Minotaurii lui Rădvan sunt uriași, domină spațiile unde sun expuși și intră într-o relație directă cu exponatele. O expoziție eclectică din toate punctele de vedere, dar care stârnește curiozitatea vizitatorului, provocându-l la o parcurgere integrală a acesteia. Sunt câteva săli în care se regăsesc puse în evidență etapele vieții și creației marelui compozitor, cu punerea în evidență a oamenilor care au avut o contribuție esențială în educația sa timpurie. Un destin legat definitiv de spațiul românesc, dar care a cunoscut consacrarea internațională destul de devreme, astfel încât cel de-al treilea Minotaur devine butaforie, căci pe el urmările Războiului Rece nu-l (mai) afectează atât de mult. Minotaurul zace pe podea, căsăpit, cu corpul tăiat în câteva părți diforme și foarte mari. Hidoșenia trupului desfăcut în hălcile diforme intră într-un contrast puternic cu obiectele expuse, toate fiind urme ale istoriei pământene a lui George Enescu.
Expoziția a fost îngrijită de Monica Dumitru, iar scenografia a fost realizată de Diana Nicolaie; de asemenea, foarte importantă contribuția lui Vlad Văidean (doctorand al Universității Naționale de Muzică București, foarte bun cunoscător al creației enesciene), consultantul celor două, pentru că principala dificultate a acestui demers rezidă în reconstituirea carierei de muzician a lui Enescu, carieră alcătuită din trei mari părți: instrumentistul, dirijorul și compozitorul. Niciuna din aceste dimensiuni secundară, dimpotrivă. Pentru noi, românii, compozitorul pare mai important decât instrumentistul sau dirijorul, dar să nu uităm că cele din urmă au alimentat continuu pe compozitor, devenind rezerva nesecată de inspirație. Un bun cunoscător al societății românești și foarte sensibil la schimbările survenite în societate ca urmare a celor două războaie mondiale, Enescu a avut capacitatea de a integra sonoritățile unui secol zbuciumat în compoziții de o frumusețe aparte. Faptul că în expoziție se găsesc obiecte aduse din casele memoriale Enescu, inclusiv din celebrul muzeu de pe Calea Victoriei, la ora actuală închis pentru restaurare, este o mare bucurie pentru vizitatori, care înțeleg mai bine personalitatea compozitorului, o văd așezată corect într-o ramă atotcuprinzătoare. Li se adaugă acestora partituri tipărite care iau forma unor instalații impresionante, dar și costume din câteva montări celebre ale operei Oedip de la Opera Națională Română. Sălile dedicate scenografiilor din spectacolele care au făcut epocă au o atmosferă aparte, născută dintr-o atentă gândire a parcursului expozițional: colțul dedicat proiecțiilor video, unde vizitatorii pot urmări fragmente din înregistrări este binevenit și util pentru o și mai bună înțelegere a destinului enescian.
O expoziție amplă, care ocupă multe săli de la etajul Palatului Dacia și care cere timp pentru vizitare. Enescu și Minotaurul este o contribuție necesară la o mai bună cunoaștere a personalității compozitorului, dar și un demers de cunoaștere pus sub semnul unei educații estetice orientată spre vizitator. Destinul lui Enescu a fost pus tot timpul sub semnul tragicului, dar urmărind expoziția îți dai seama că viziunea organizatorilor mută obiectivul: posteritatea lui Enescu e uriașă și avem datoria să o protejăm.
Enescu și Minotaurul – Art Safari (5 septembrie – 14 decembrie 2025)
Eveniment conex desfășurat sub egida Festivalului Internațional George Enescu
Organizator: Art Safari
Co-organizator: Fundația Art Production
Partener principal: Artexim, instituție subordonată Ministerului Culturii
Partener principal: Rompetrol
Parteneri: Filarmonica „George Enescu”, Muzeul Naţional „George Enescu, Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi, Muzeul Național de Istorie a României, Opera Națională București, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti
Consultant: Vlad Văidean
Expoziție îngrijită de Monica Dumitru
Scenografie expozițională: Diana Nicolaie
Instalație: Alexandru Rădvan
