Dacă nu am avut niciodată probleme cu Virginia, Jane, Charlotte, m-am trezit în schimb privind cu suspiciune către coperta pe care scria Beryl. Nu era un nume care să îmi inspire încredere. Am intrat de câteva ori în librărie şi am tot învârtit în mâini pachetul cu cele două cărți de Beryl Bainbridge, dar până l-a urmă mi-am învins rezerva și l-am luat. Și uite așa s-a mai spulberat o prejudecată.
Scriitoarea a fost nominalizată de cinci ori la premiul Man Booker, pe care nu l-a câștigat niciodată. Fundația Booker Prize a instituit un premiu special în onoarea ei, The Man Booker Best of Beryl, solicitând publicului să aleagă cel mai bun roman dintre cele cinci care au fost nominalizate. Pe 9 aprilie 2011, la aproape un an de la moartea autoarei, a fost anunțat câștigătorul. Era “Master Georgie”.
Romanul e scurt, doar 286 de pagini în format de carte de buzunar. Ne poartă în plină epocă victoriană de la Liverpool la Istanbul, Varna și Sevastopol, în mijlocul Războiului Crimeii. Conflictul în care s-au înfruntat Imperiul Rus pe de-o parte și alianța dintre Imperiul Otoman, Imperiul Francez, Imperiul Britanic și Regatul Sardiniei de cealaltă parte a rămas în memoria publică prin șarja cavaleriei ușoare britanice, prin dezastrul logistic și prin faptul că a fost unul din ultimele războaie religioase. Este, pe de altă parte, evenimentul în care s-a născut un nou gen jurnalistic: fotografia de război. Iar tema fotografiei este centrală romanului, având toate funcţiile prea bine ştiute de noi toţi, dragi contemporani fotografi şi fotografiaţi. Ne recunoaştem, nu?
“… George a insistat să pozăm pentru o fotografie. Văzuse un bărbat cu un aparat de fotografiat care stătea în fața unui cort întunecat, lângă fântâni. Așa că ne-am aliniat, unii dintre noi rearanjându-se cu speranța firavă că vor putea minimaliza defectele fizice. Beatrice, prefăcându-se gânditoare, își sprijinise bărbia cu un deget, Annie își scoase pantofii ca să fie mai puțin înaltă. Cât despre mine, eu am luat în brațe copilul mai mare, atent ca hăinuța să-i atârne peste burta mea…”
Toate personajele gravitează în jurul domnișorului Georgie, medic dintr-o familie bună, magnetizați de frumosul tânăr torturat de demoni, distant și paradoxal. Când el se hotărăşte să plece la război, îl însoţesc devotați, atraşi de ceea ce promite să fie o aventură, dar care nu întârzie să se transforme în plictiseală, disconfort, suferință și moarte.
Mi s-a părut foarte atrăgătoare lipsa de emfază a scriitoarei, un aer de ghidușie cu care personajele sunt puse să se confrunte cu abisul.
“Încercam să iau aminte la exemplul regelui David care, câtă vreme fiul său s-a aflat pe patul de suferință, l-a implorat pe Iehova să nu-l lase să moară. Iar când acesta nu l-a ascultat, a pocnit din degete și nu s-a mai gândit la asta.”
Pare că societatea victoriană trăiește în suburbiile Sodomei, dincolo de corsetul manierelor elegante, al onorabilităţii, cu fiecare fluturare a unui petticoat, a pulpanei unei strălucitoare haine roşii de cavalerie, ridicându-se un văl de sub care răzbat sordidul, meschinăria, vina.
“Am zăbovit așteptând să se ridice cortina vărgată. Întotdeauna partea cea mai bună era atunci când Judy pleca să strângă rufe de spălat și domnul Punch începea să altoiască bebelușul ca să-l facă să zbiere – atunci, cei mici începeau să țipe şi să râdă pe înfundate, mai ales cei care erau biciuiți de obicei.”
Cele șase tablouri în care este organizat romanul sunt povestite de trei dintre personaje: Myrtle, Pompey Jones și doctorul Potter. Vălul de pe ochii lor e țesut din materiale diferite. Myrtle este obsedată de dragostea pentru George, doctorul Potter privește prin rețeaua deziluziilor personale, iar Pompey, fotograful, evident, privește prin obiectiv. Ei, alături de domnişorul Georgie, constituie nucleul cărţii, sudați prin complicitate, căutând ispăşirea pentru o vină misterioasă. Când eşafodajul civilizaţiei în care au crescut se năruie şi sunt prinşi în coşmarul războiului, efectul asupra fiecăruia este asemeni soluţiei de bisulfit de sodiu asupra unei plăci fotografice.
Iar peste toate, se așterne vălul unei scriituri concise, remarcabile prin frumusețe și claritate.
P.S. Celălalt roman din pachet era “Fiecare pentru sine”. Din motive de supraexpunere, prezint imunitate crescută la subiectul scufundarea Titanicului.
Despre fotografia de război în timpul Războiului Crimeii:
http://life.time.com/history/crimea-where-war-photography-was-born/
Un interesant obicei victorian:
http://www.viralnova.com/post-mortem-victorian-photographs/
Editura Leda;
Anul apariţiei: 2007;
Traducere din engleză de Cornelia Marinescu;
Nr. pagini: 286.
