În loc de preambul
Departe de mine orice gând de a mă muta în mediul rural, nu pentru că nu-mi place atmosfera bucolică, ci pentru că planurile mele de viitor fac imposibilă o astfel de mutare. Dar mă interesează orice scriere cu referință la acest mediu, memoriile și jurnalele celor care locuiesc acolo etc. Criticul Alex Ștefănescu are o rubrică foarte bună în Luceafărul de dimineață, intitulată simplu Viața la țară, în care trece în revistă scrieri al căror subiect are loc în lumea sătească, fie scriitorii înșiși locuiesc „departe de lumea dezlănțuită”. Așa se face că am dat peste o cronică la unul din volumele Andreei Nanu. M-a dezamăgit recenzia; scriitoarea este așezată imediat după Liviu Rebreanu și Dorel Vișan (da, da, actorul), ceea ce mă derutează cu privire la selecția cărților despre care alege să vorbească; dar m-am “împiedicat” și de niște fraze plate, genul de aserțiuni pe care oricine le poate spune fără prea mult efort și la o simplă răsfoire a cărții. Citind toată recenzia, nu știu dacă să cumpăr sau nu cartea Andreei Nanu, înclin să cred că nu, am altceva mai bun de citit.
„Andreea Nanu s-a făcut cunoscută în ultimii ani prin romane fastuoase, ultraar- tistizate, adevărate simfonii de idei, inspirate de succesiunea anotimpurilor. Volumul intitulat Cartea cuvintelor chivot reprezintă cu totul altceva: cuprinde amintiri din copilărie.
Acest volum le insuflă cititorilor români, în afară de melancolie, un sentiment de apartenență la aceeași cultură. Dincolo de universalitatea copilăriei, datorită căreia toți copiii din lume au ceva în comun, există în amintirile Andreei Nanu ceva greu de definit, specific românesc, constând într-o fel de voioșie din naștere, într-o vocație a bucuriei, într-o cumințenie datorită căreia toate giumbușlucurile, boroboațele și ghidușiile rămân inocente, fără nimic pervers.
(…)
Din cartea publicată de Andreea Nanu, o autoare cultivată și sensibilă, mai reiese ceva: că pentru mulți români, principala avere, care nu se poate niciodată devaloriza, o constituie amintirile despre copilăria petrecută la țară. Și că, în general, pentru poporul român, contează foarte mult ascendența sa rurală, păstrată pentru totdeauna în memoria colectivă.”
(Alex Ștefănescu, Viața la țară, revista Luceafărul de dimineață, noiembrie-decembrie 2023)
***
Cum să (nu) ne uităm la un bilanț anual
Nu m-am orientat după topuri și clasamente decât când a fost vorba de sport; acolo e clar, performanța dictează locul în ierarhie, iar aceasta este validată de respectarea unui regulament al competiției. Când vine vorba despre cărți, intervin atât de multe criterii, încât adeseori e imposibil să le parcurgi până la final fără să ridici din sprânceană a mirare de cel puțin două-trei.
Las aici două exemple de astfel de topuri. Primul e făcut de Vasile Ernu, care de-altfel de anunță din start că e o cartografiere a aparițiilor din 2023, dar nu ne lasă să înțelegem câte cărți din lista aceea destul de lungă a citit sau în ce calitate face această „cartografiere”. Dacă o face din perspectiva scriitorului Ernu, atunci e în regulă, ne raportăm la această listă subiectiv și … mergem mai departe, căci nu putem să luăm prea multe în serios (orice site de editură serioasă are liste cu ultimele apariții și ne putem orienta în alegeri cu ajutorul descrierilor oferite); dacă o face din perspectiva unui jurnalist sau blogger (care scrie pentru Libertatea), atunci ar trebui să ne fie mult mai clare criteriile după care s-au făcut selecțiile titlurilor, în afara rândurilor expediate care însoțesc fiecare titlu din listă, mai ales că se folosește expresia „cele mai importante…”. Las aici drept dovadă finalul listei „Ficțiune”, nu doar că am ridicat din sprânceană când am văzut ultimele trei titluri, dar încă caut criteriul.
<<Trăim o perioadă foarte prolifică nu doar în poezie, ci şi în proză şi non-ficțiune. Avem o proză tot mai diversă şi complexă, iar poezia nu dă semne de criză şi rămâne în continuare domeniul nostru literar de avangardă. Am făcut o selecție a cărților publicate în acest an și le-am împărțit în secțiuni: debut, ficțiune și poezie.
Autorul Vasile Ernu a realizat și o selecție a cărților de non-ficțiune ale anului 2023, eseuri și cercetări despre România, de la mâncare, la relații și momente istorice importante. Tendința din anii trecuți se menține: literatura scrisă de femei – cele care mulți ani au fost scoase din circuit – acum devin nu doar egale, ci chiar încep să domine anumite sectoare. Se vede foarte bine la secțiunea debut în proză unde sunt majoritare.
(…)
Mihai Mateiu – În creștere, editura Trei. „Citind aceste mini-romane, e un fel de captivitate solară, încântată, din care nu vrei să scapi nici în ruptul capului.” (Filip Florian) Dan Pleșa – Miere neagră, editura Velant. „Un roman care pendulează între vis şi realitate, între personal şi colectiv, cu impresia că revoluția unuia poate fi revoluţia tuturor.” Alexandru Popescu – Adâncuri incolore, editura Arc. Este cel de-al doilea roman al unui scriitor din Basarabia acre a impresionat cu primul său roman Montana. Iulian Fruntaşu – Donatello, asasinul lui Putin, editura Arc. Unul dintre cei mai talentaţi scriitori basarabeni ai generaţiei sale vine cu un volum de „18 povestiri care aduna detalii aparent inocente pentru o viziune din când în când explozivă, e explozia unei părți de adevăr neglijat, dar care ne poate aliena dacă-l lăsăm în tăcere.” Tudor Crețu – Maluri, editura Velant. „Având probleme de sănătate, Edi Cristea încearcă să afle diagnosticul potrivit. În căutarea acestuia începe un lung periplu care-l duce, previzibil, prin cabinete medicale, dar se continuă, din ce în ce mai rocambolesc, prin întâlniri cu paranormali rurali și urbani, cu preoți care au harul vindecării.” Gelu Diaconu – Băieții n-au voie să plângă, editura Paralela 45. „Gelu Diaconu rememorează adolescenţa vremurilor dinainte de 1990, cu fragrantele, misterele, angoasele, aşteptările, încercările şi nerăbdările ei.”>>
(Vasile Ernu, Cele mai importante cărți ale scriitorilor români, apărute în 2023. Ce secțiune este dominată de autoare?, Libertatea, 31 decembrie 2023)
*
Al doilea top al cărților apărute în 2023 aparține Emiliei Chebac, cea care are un blog unde scrie recenzii și impresii de lectură. Topul ei, intitulat simplu Top 10 cărți 2023 Emilia Chebac, este lipsit de preambul, dar undeva între secțiuni ne lasă să înțelegem că toate cărțile trecute în revistă sunt citite de ea. Un bun motiv să iei în calcul topul, cu condiția să știi câte ceva despre autoare, să-i înțelegi modul de gândire, să-i știi criteriile de selecție a unei cărți etc. Mi-a atras atenția în mod special finalul selecției, pe care-l redau integral aici.
Top oameni din industria cărții:
- Traducătorii anului:
– Iulia Gorzo pentru Cetatea cucului din nori – Anthony Doerr cartea care a reușit să mă vindece de Theodoros. Timp de doua luni după ce am citit romanul domnului Mircea Cărtărescu nu m-am mai putut apropia de ficțiune. Cetatea cucului din nori a rupt vraja lui Theodoros.
– Cristian Fulaș pentru traducerea seriei „În căutarea timpului pierdut”
Altădată mi-ai spus că traducătorul este agentul inconștient al Spiritului, că el este asemenea vântului care, purtând polenul, nu intră în jocul fecundării finale și nu poate fi văzut. De aceea traducătorul trebuie să fie întotdeauna o ființă resemnată. Petre Creția (Declarație de iubire – Gabriel Liiceanu)
- Cea mai frumoasa copertă a anului 2023Ochiul și lucrurile semnată Angela Rotaru. Sunt recunoscătoare pentru călătoria prin istoria artei oferită de detaliile alese de domnia sa pentru copertele Humanitas și Humanitas Fiction.
- Cel mai emoționant eveniment al anului 2023a fost (pentru mine) întâlnirea scriitoarei Camelia Cavadia cu cititorii. Așa ar trebui să arate lumea cărților și oamenii cărții.
• Reeditarea anului 2023 Jurnal esențial – Monica Lovinescu (împreună cu restul volumelor) și toate evenimentele care au adus/readus în atenția publicului pe această doamnă curajoasă.„Doi oameni ( Monica Lovinescu&Virgil Ierunca) restabilind „binele” împotriva unui întreg stat organizând răul.” Imre Toth -1982
- Postarea anului 2023 este textul scriitoarei și traducătoarei Veronica D. Niculescu. Nu numărul de like-uri m-a făcut să o menționez ci schimbarea generată de acestă postare. Un om sensibil, cu un text elegant, dar ferm, a reușit să facă mult mai vizibilă munca traducătorilor.
Dragă cititorule,
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase la adresa operei mele. Îmi permiți să fac un comentariu elementar și anume că libertatea de a scrie este strâns legată de libertatea de a citi fără ca lecturile să-ți fie selectate, verificate și cenzurate de vreo tagmă de preoți sau de o Comunitate Indignată? De când e definită o operă de artă de cei cărora nu le place? Valoarea artei constă în iubirea, nu ura pe care o generează. Iubirea este cea care face cărțile se dăinuie. Te rog, continuă să citești. (Salman Rushdie)
Mulțumesc tuturor autorilor, traducătorilor și oamenilor din industria cărții. Fără voi aș fi un om mult mai sărac.
(Emilia Chebac, Top 10 cărți 2023, 1 ianuarie 2024)
***
Câte cărți din listă ați ratat în 2023?
Încercând să mă orientez prin mulțimea de topuri și recomandări de cărți toate de citit în 2024, să ne înțelegem, am dat peste o listă apărută la începutul anului 2023; când am citit-o m-am întrebat sincer dacă autoarea a citit tot ce era în lista respectivă, dar mai ales câte din cărțile acelea își merită cu adevărul locul într-un top al cărților de neratat. Sunteți curioși să vedeți lista? Vă las doar introducerea:
„Noul an a venit, pentru mulți dintre noi, cu promisiunea că vom citi mai mult. Fie că testăm un abonament nou pe un site de audiobooks, fie că apelăm la e-book-uri sau la cărțile tipărite, creierul multora dintre noi și-a fixat ca obiectiv o listă de lecturi mai lungă decât cea de anul trecut.
Din fericire, piața de carte autohtonă reușește să țină pasul cu brio cu noutățile literare de peste granițe. Practic, avem nevoie doar de timp, de motivație și, eventual, de o lampă de citit sau de orice alte gadgeturi moderne în funcție de formatul cărții.
Puteți începe noul an în forță cu titluri clasice care au trecut deja testul timpului și au rezistat cu brio oricăror curente și topuri sau vă puteți orienta către câteva noutăți premiate și apreciate de cititorii din țările în care s-au tradus și publicat. Este cazul următoarelor recomandări pe care vi le propun pentru a vă face cunoștință, dacă nu le-ați citit deja, cu unele dintre cele mai noi titluri, cu scriitori de renume și cu opere de calitate care vă vor cuceri, fără îndoială, de la primele pagini.
Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr
„De când există specia noastră, noi oamenii am încercat, fie prin medicină și tehnologie, fie prin acumulare de putere și bunuri, fie prin a spune povești, să învingem moartea.” – Cetatea cucului din nori, Anthony Doerr
Anthony Doerr face aici un tur de forță prin acest al treilea roman al său dedicat forței poveștilor și magiei pe care literatura o are în viețile noastre încă de la începuturi, încă din momentul în care cuvintele au căpătat roluri din ce în ce mai însemnate. Literatura sculptează în timp, iar planurile din cartea lui Doerr traversează Antichitatea, căderea Constantinopolului, prezentul modern cu toate confruntările lui și un viitor îndepărtat în care o navă interstelară e dirijată de inteligența artificială Sybil. Protagoniști precum tânăra Konstance, tânărul Seymour sau bătrânul Zeno Ninis, alături de Anna și Omeir, ne cuceresc după fiecare capitol, fiecare fiind piloni ai timpurilor pe care Anthony Doerr reușește cu desăvârșită măiestrie să le aducă laolaltă între aceleași două coperți și să ne spună, în noul an, una dintre cele mai frumoase povești.
Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac
„Zilnic, am învățat de la el că nu marginile ne sperie. Nu limitele. Ci oamenii și întâmplările care ne împing spre ele.” – Fabule moderne, Tatiana Țîbuleac
Deși nu este un titlu nou, această carte nu ar trebui ratată în noul an pentru că oferă, țesut printre rândurile unei literaturi pe care doar Tatiana Țîbuleac o poate scrie, indiciile care să ne ajute să ne așezăm mai bine în noi și în propria viață. Paginile din această carte reușesc să fie de o frumusețe remarcabilă, în ciuda subiectelor grele, în ciuda unui miez profund pe care scriitoarea știe să îl țină în palme fără să îl destabilizeze. Cartea are un rol de sfetnic în noul an, de prieten bun spre care ne putem întoarce, din nou și din nou, îndrăgostiți de felul în care Tatiana Țîbuleac privește spre lume, fie atunci când se uită la Parisul mult iubit, fie atunci când extrage, din contemporan, povești care dor. Sunt, în final, exact ceea ce ne spune și titlul: fabule moderne. Iar morala fiecăreia dintre aceste fabule ne va face ca, în 2023, să fim un pic mai buni.”
(Mihaela Pascu-Oglindă, Top 10 cărți de neratat în 2023, curatorialist.ro)
***
În loc de bilanț, un atac furibund
Nu-l cunosc personal pe Radu Preda, în schimb îi cunosc cartea de vizită. Un teolog poliglot, format la școala lui Bartolomeu Anania, plecat în occident pentru un timp și revenit în țară din pricini prea puțin elucidate. După revenire au fost niște atacuri din partea lui la adresa ierarhilor care l-au demis din funcția (dacă putem vorbi despre o astfel de funcție) de preot în Germania, s-au domolit cu trecerea timpului, dar iată că debutul Noului An aduce cu el revirimentul acestora. De această dată, într-o formă foarte violentă. Ce știu este că extremismul nu ajută pe nimeni, cu atât mai puțin când vorbim despre credințe și religii. Și mai știu ceva: cu astfel de „mărturii” nu faci altceva decât să-ți îndepărtezi și pe cei mai fideli susținători, despre întoarcerea la credință a oilor pierdute nici vorbă.
Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
SOFIAN
(portretul unui impostor)
Da, se dă ucenicul lui Teofil Părăian, minunatul călugăr orb care vedea mai bine decât mulți alții. Nu este. A fost în preajmă, util, la îndemână. Nimic altceva sau altcineva. Un om oportun care, treptat, a început să fie și oportunist. Studiile sunt oglindă: un traducător zmucit din neogreacă. Niciun fior teologic, filologic. Plictis absolut. Spre deosebire de șampanie, brut, sec dar fără savoare. Un cretin.
Ei bine, acesta este plantat ca adjunct al lui Serafim – cel care și-a falsificat CV-ul, omițând internările la psihiatrie și care se prezintă drept absolvent al lui Șaguna, liceul mitic al Brașovului – și creează așteptări curând curmate, mutilate, desfigurate. Sofian se dă drept domnul de facto al unei împărății care nu funcționează de jure. Este complice cu toate că, în privat, este admirabil: realist, lucid. Am fost în dreapta lui, el fiind șofer, după discuția tembelă cu Serafim de la Nürnberg. L-am ascultat și l-am crezut. Naiv cum sunt, incurabil, am avut pentru moment bucuria de a fi găsit un spirit afin. Cred că, în profunzime, chiar este, în ciuda cuvintelor mele aspre. Nu mă dezic de el, ci doar îi semnalez în ultimul moment că riscă să se scufunde. În orice caz, el este cel mai toxic ierarh cu care am avut de-a face până acum. Mult mai toxic decât cei care mi-au făcut avansuri sexuale. Un exemplar de primitivism poleit, de rahat împachetat cu fundă.
La Hirotonia întru diacon, la Stuttgart, l-am simțit însă atât de aproape, de firesc, de uman, încât aproape că îmi este silă să mai scriu ceva. Totuși. Deja la masa de după, în dreapta fiindu-mi un prețios prieten, între timp plecat la Domnul, Friedrich Lang, figură emblematică a diaconiei evanghelice (director al celui mai mare spital privat din Baden-Württemberg), cel care mi-a șoptit, după ce a văzut-o pe Andreea cu câteva luni înainte, ce bărbat fericit pot fi, Sofian și-a dat în stambă. Părea alt om: rigid, un ardelean tâmp, fără inimă, riguros în cele ale regulii, formalist, lipsit de nuanțe și, culmea!, fără umor. Un alt om. M-am uitat prima dată la el din punct de vedere antropologic: ce îi lipsește și ce îl motivează, ipotetic? Da, da, doar asta: ascensiunea. Germania? Un hazard geografic. Nici limbă, nici cultură, nici meditație, nici nimic. Un aterizat forțat. Precum Serafim. Doi inadecvați. Pe viață.
Urmează!
#radupredamemorii
(Radu Preda, postare pe Facebook, 5 ianuarie 2024)
