Ascultând-o pe Teodora Enache în concertul de la Teatrelli (23 februarie 2020) mi-am adus aminte de Jazzul. O estetică a secolului XX de Gilles Mouëllic, una dintre cărțile despre istoria jazzului scrisă pe înțelesul tuturor, dar fără să sacrifice (aproape) nimic din acribie și stil. Pentru că jazzul ca formă de expresie muzicală e foarte greu de prins și cuprins în cuvinte simple, să scrii fie și doar despre rădăcinile acestuia tot e o mare încercare pentru orice cunoscător și iubitor de muzică adevărată. Nu mi-am adus aminte întâmplător de această carte: songul care se auzea în acele clipe era venit direct din anii ´20 ai secolului trecut, anii de aur ai jazzului, ani când această muzică nu mai aparține doar unei anumite comunități, ci începe să cucerească lumea și să devină cunoscut și plăcut oricui. Dar mai este un motiv pentru care mi-am adus aminte de rădăcinile jazzului: concertul Teodorei Enache a fost una dintre acele dovezi vii că fără rădăcini, fără temelie nu se poate face nimic, nu există construcție care să rămână în picioare timp de secole.
Pentru cunoscători, Teodora Enache este un nume! De ani de zile ea scrie file întregi din istoria jazzului românesc și nu doar. Săptămâna trecută a avut concert la Sala Radio din București, cu Big Bandul Radio România. La Teatrelli a cântat împreună cu Călin Grigoriu. În ambele concerte, formule vocea ei s-a auzit! Și nu oricum, ci a cucerit sau recucerit inimile ascultătorilor! Vocea ei ascunde istorii întregi, atât este de puternică și de versatilă! Teodora Enache știe muzică, multă, multă muzică, înainte de orice! Teodora Enache iubește să cânte, să transmită stări și emoții cu ajutorul și prin intermediul vocii! Nu e puțin lucru să o vezi stând în genunchi, descălțată, îmbrăcată într-o rochie roșie, vaporoasă și fluidă precum vocea ei, jucându-se cu acutele și făcând să vibreze sala! De la primele note am știut că va fi ceva de neuitat! Pentru că debutul a fost o combinație de Bach și Khalil Gibran! Cine ar fi crezut că un concert de jazz poate să debuteze într-un asemenea fel? După aceea s-au mai auzit și versurile lui Tagore îmbinate cu un Canon unic prin adaptare, Patetica lui Beethoven, pentru ca finalul să-i fie dedicat lui Enescu! Strecurat atent și deloc la întâmplare a fost cântecul de/despre iubire, o prelucrare din folclorul românesc, cum la fel de bine gândit a fost bisul serii – un Imagine de care însuși John Lenon cred că s-a bucurat (de acolo de unde e el acum) auzindu-l! E imposibil să nu-ți atingă măcar o coardă a sufletului muzica Teodorei Enache! E imposibil să rămâi indiferent la expresivitatea cu care îmbracă fiecare notă, la știința bine ascunsă în spatele emoției și a plăcerii cu care se dăruiește pe scenă! Cântând despre iubire, dar nu în orice fel! Da, cred că așa trebuie să sune o declarație de dragoste perfectă! Scriitura Teodorei Enache este unică prin felul cum reușește să nu uite că muzica capătă valoare și sens când ajunge la celălalt, adică la public. Iar ea cântă la fel de bine și într-o sală de concerte de câteva sute de locuri, dar și într-o sală de club.
Evocarea mai vechiului ei proiect (dar deloc învechit, iată!), Profetul, unde făcea un tandem minunat cu Oana Pellea, a fost un bun prilej să-mi readuc aminte că mulți muzicieni au proiecte care se întind pe ani de zile, la care lucrează necontenit și fără să se întrebe la ce bun, ci doar pentru că cred că în ideea lor artistică. Deloc întâmplător, revin la ce spuneam mai sus, închiderea de concert cu lucrarea lui Enescu, pentru că în 2019, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, ea a susținut un concert care a avut ca fond sonor muzica marelui compozitor român. Da, Teodora Enache este una dintre marile voci de jazz ale României (și nu doar a țării noastre), din toate timpurile, dar în același timp este și o mare, mare muziciană! Căci interpretările ei sonore, adaptările ei după muzicile clasice nu sunt rodul întâmplării, ci al unei pasiuni necontenite de a căuta noi și noi forme de expresivitate muzicală.
O voce unică, un amestec de sensibilitate și emoție fără de care jazzul ar fi fost cu mult mai sărac. O voce cultivată și susținută de un studiu îndelung practicat de-a lungul anilor, care nu îndepărtează ascultătorul de plăcere și desfătare, ci-l aproprie de ceea ce trebuie să fie miezul oricărui lucru bine făcut: originea a toate cele sau rădăcina. O interogație continuă pe care Teodora Enache ne-o lansează fără nicio urmă de oboseală: voi știți care e inima vieții?
Un duo excelent și bine sudat cu Călin Grigoriu, o voce puternică și o chitară bine strunită, versuri care ating sufletul și muzici care răscolesc pasiuni uitate, iată într-o singură frază cum a fost să fi Song about LOVE de la Teatrelli.
TEODORA ENACHE – Song about LOVE
Teatrelli – 23 februarie 2020
Teodora Enache – vocal
Călin Grigoriu – chitară
