Despre bucuria de a (în)cânta

Cu flasutistul Matei Ioachimescu nu sunt la prima întâlnire, așa se explică de ce am zis „da” din start când mi-a propus parteneriatul media pentru turneul Irinei Rădulescu. Țin minte și acum concertul celor doi din holul Palatului Cantacuzino, după cum țin minte și alte evoluții scenice ale Irinei Rădulescu, în diverse formule de concert și pe diverse scene. În ciuda tinereții, Irina Rădulescu este o artistă care și-a găsit drumul, sigură pe ea, nu se oprește nicicând/nicicum din studiat și explorat noi teritorii. Nici instrumentul la care cântă și pe care, îndrăznesc să spun, l-a făcut popular în România ultimilor ani, nu este unul lipsit de provocări. Marimba este o combinație de vechi și nou, de arhaic și modern, un instrument care sintetizează elemente culturale diverse, așa se explică și frumusețea muzicii cântată la el. Irina Rădulescu are grijă să pună în valoare toate aceste elemente, astfel încât spectatorul novice să plece din sală cu dorința de a căuta mai multe, de a explora noi teritorii și de a găsi noi contexte în care poate fi pus în evidență acest instrument. Nu în ultimul rând, marimba este un instrument al muzicii culte, adică cere o formație și educație inițiale foarte riguroase, o bază pe care se pot construi ulterior cariere solide, fie în sfera muzicii clasice, fie în cea a jazzului.

Între 1 și 18 iunie Irina Rădulescu s-a plimbat prin țară, turneul Marimba – the Journey, primul ei turneu solo (mare curaj să faci așa ceva în România anului 2022!), primul concert a fost Mediaș, iar încheierea a fost ieri seară, în Sala Studio a Teatrului Odeon. O călătorie muzicală, dar și una inițiatică aș putea spune, căci nu e ușor deloc, chiar deloc să mergi cu marimba după tine peste tot prin țară, să lași loc experiențelor să se așeze în tine și, în același timp, să faci cumva să ajungi la public. Divers din toate punctele de vedere, de vârste diferite, cunoscător sau novice în ale marimbei, publicul reacționează prompt când aude primele note. Așa s-a întâmplat și ieri seară, mai ales că scena nu era deloc goală; în ciuda așteptărilor, se lăsau admirate o marimbă, un vibrafon, două-trei seturi de tobe de diverse mărimi și forme și un pupitru mic în spatele căruia intuiai că există un sintetizator sau ceva asemănător. A fost show de lumini și muzici concertul de încheiere al turneului Marimba – the Journey, așa cum se cade să fie. Într-o vervă de zile mari, Irina Rădulescu a electrizat sala de la primele cuvinte, căci înainte de toate au fost cuvintele. E o mare calitate a marilor muzicienilor contemporani, pe care o caut din ce în ce mai mult, aceea de a explica ceea ce se va auzi/întâmpla pe scenă, de a povesti câte ceva despre originea muzicii, despre cum s-a întâmplat ca instrumentistul să interpreteze melodia în cauză, sau câte ceva despre compozitor. E un univers cultural despre care simt nevoia să aflu cât mai multe, căci altfel se așază experiența de concert în mine după o astfel de introducere și, evident, altfel se leagă cu toate celelalte experiențe. Irina Rădulescu a explicat contextul fiecărei compoziții muzicale, cum a ajuns ea să interpreteze melodia respectivă, ce călătorie (la propriu) a trebuit să facă ca să ajungă să vorbească direct cu compozitoarea sau cum a câștigat locul II la un celebru concurs internațional de marimbă de la Tokio cu una dintre cele mai frumoase compoziții prinsă în programul serii. Alternanța de forță, delicatețe, ritm și melodie s-a realizat de la sine, grație și felului cum a ordonat muziciana melodiile în playlist, astfel reușind să pună în valoare fiecare compoziție în parte.

De o calitate excelentă compozițiile românilor George Păiș și Andrei Petrache, foarte dificile de interpretat ambele, combinații de filonuri muzicale diverse/diferite. Irina Rădulescu le-a interpretat pe ambele cu o bucurie rarisimă, care n-avea cum să lase indiferentă sala. E și aici o conotație a titlului turneului, căci călătoria n-a fost doar de natură geografică – prin orașele prinse în program – ci și una în istoria marimbei ca instrument, dar și o călătorie inițiatică, una de (re)cunoaștere a propriilor sentimente și emoții, o călătorie al cărei ghid a fost muziciana. În concertul de la Odeon a lipsit compoziția lui Sebastian Androne-Nakanishi, dar a fost o absență motivată, care a justificat și prezența celorlalte instrumente pe scenă. Este momentul să spun că Irina Rădulescu nu este doar o interpretă la marimbă de top, ci și o profesoară excelentă, ceea ce mă face să o admir și mai mult (puțini muzicieni mai găsesc astăzi timpul, curajul și răbdarea să pregătească muzicienii de mâine), iar prezența tinerilor, foarte tinerilor Toma Cosac (care a cântat și la marimbă), Alexandru Beleca și Andrei Duță pe scenă a fost, într-un fel, celebrarea carierei ei de profesoară. Chiar dacă nu ea i-a pregătit pe cei trei proaspăt absolvenți de clasa a VIII-a (da, da, ați citit bine, clasa a VIII-a), s-a mândrit cu performanțele lor artistice (olimpici toți la olimpiadele de specialitate) și le-a creat contextul pentru a se manifesta artistic în fața unui public mai mult decât generos. Lor li s-a alăturat Răzvan Florescu (vibrafon), artist cu care Irina Rădulescu a întemeiat duoul PERCUSSIONescu (în această formulă au susținut concerte în diverse locuri, ba chiar au avut și un turneu național). O explozie de bucurie momentul celor patru, soldată cu aplauze îndelungi, semn că Irina Rădulescu n-a greșit deloc când a decis să-i promoveze pe cei trei tineri.

foto din arhiva Irina Rădulescu

Din tot ceea ce s-a auzit în sala Studio a Teatrului Odeon (Doamne, ce bine se pretează pentru concerte această sală!) mi-au rămas în memoria afectivă Racing on a Mobius Strip de Andrei Petrache (excelentă închidere de concert), Ritual Dance of The Sun de George Ioan Păiș (foarte multe sonorități etno și de jazz), Toccata Annei Ignatowicz-Glinska (tocmai pentru că m-a trimis cu gândul la Bach și orgă). În fapt, tot ce s-a auzit a fost sub semnul excelenței și al bucuriei de cânta, întregul concert fiind o celebrare a muzicii și calității. Să tot mai fie astfel de ocazii! În loc de încheiere – căutați numele Irinei Rădulescu pe afișe și nu ocoliți niciodată un concert la marimbă! 🙂

Irina Rădulescu – Turneul național Marimba – The Journey

Organizator: Asociația Cultură prin Muzică

Cofinanțat de: AFCN

Partener principal: UCIMR (Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România)

Parteneri culturali: Forumul Democrat al Germanilor din România, Primăria Municipiului Mediaș, Societatea de Concerte Bistrița, Filarmonica de Stat Sibiu, Filarmonica Brașov, Filarmonica Pitești, Filarmonica “Banatul” Timișoara, Primăria Sinaia, Teatrul Odeon.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, Bookhub, onlinegallery.ro