„Demonul amiezii, anatomia unei depresii” de Andrew Solomon

Demonul amiezii, anatomia unei depresii de Andrew Solomon este acea carte care te va face să înțelegi depresia așa cum este ea.

„Ca să putem iubi trebuie să fim capabili să fim disperați atunci când pierdem. Depresia este, de astfel, mecanismul acestei disperări”, spune autorul încă de la primele pagini ale cărții.

Depresia este ca un castel bine izolat, în jurul ei se creează fortărețe din temeri și frici, care nu te mai lasă să lași o gaură în acele ziduri. Ajungi să îți fie teamă să faci duș, să mănânci, să ieși din casă. Întreaga carte este despre acest castel, care se clădește, încet și sigur, în noi și pe care am vrea să nu îl mai avem dar, reușim mereu să îl fortificăm. Scriitorul Andrew Solomon s-a luptat cu depresia și așa a început să studieze această boală modernă care ne dă viețile peste cap.

Depresia nu îndeamnă oboseală, lipsă de chef și tristețe, ci aceastea sunt simptomele bolii. Depresia nu este deprimare, ci este sindromul care a apărut acum mii de ani, care de-a lungul timpului a fost studiat, dar cu toate acestea nu se știe aproape nimic despre el. Paradoxal, nu? Oamenii chiar au nevoie de această durere a creierului? Depresia doare, depresia o simți în toate cotloanele corpului, dar mai ales în creier.

Andrew Solomon descrie depresia prin prisma unor sentimente și stări precum: iubirea, disperarea, pierderea. Aceste stări și sentimente se regăsesc descrise și studiate pe parcursul cărții, devenind astfel laitmotivele volumului. Încă din primele pagini aflăm că

„În depresie, viața își pierde înțelesul; singurul sentiment care rămâne în această stare de lipsă de iubire este insignifianța”.

Demonul amiezii este cartea pe care nu o vei mai putea lăsa din mână. Confesiunea autorului despre depresie, modul atât de personal de a identifica cauzele ei, durerea pe care a simțit-o te va face să ai un sentiment de déjà connu. Volumul nominalizat la Premiul Pulitzer încă din anul apariției, se constituie într-o radiografie a depresiei, din punctul de vedere al datelor științifice, și din punct de vedere al experiențelor trăite în perioadă depresivă a autorului. Solomon a studiat tratamentele psihofarmaceutice, a luat astfel de medicamente pentru a-și trata propria depresie, dar astfel a descoperit că nu aceasta este soluția de a scăpa de depresie, ci cu totul alte soluții, la îndemâna tuturor, care merg bine dacă sunt combinate cu tratamentul medicamentos. În carte, ne sunt prezentate următoarele soluții:

Terapia cognitiv-comportamentală: o formă de psihoterapie dinamică – bazată pe reacțiile afective și mentale la evenimente externe, în prezent și în copilărie – care este concentrată strict pe obiective.
Terapia interpersonală: se concentrează pe realitatea nemijlocită a vieții de zi cu zi; nu creează o schemă a istoriei individului, ci învață pacientul să profite la maximum de cel care este azi.

De depresie nu scapi dacă iei medicamente și faci cele două terapii. Nu, autorul ne învață și ne explică fazele vindecării acestei maladii care ne cuprinde și ne dă și alte afecțiuni și boli. Depresia este numită în carte mai rău decât un cancer, pentru că această ciumă a secolului XXI ne acaparează mintea și ne încetinește organele și favorizează apariția afecțiunilor incurabile și grele. Andrew Solomon a scris că vindecarea de depresie se face astfel:

Prin uitare. Uită înfiecare zi tot mai mult din lucrurile pe care nu le vei uita de tot niciodată.
Abate-ți atenția prin muncă sau orice altă activitate care-ți face în mod clar plăcere.
Învață să iubești și să te iubești, pune-te în valoare la nivel fizic și intelectual.

Depresia apare, lasă impresia că trece și reapare. Practic, starea aceea nu prea trece niciodată pentru că ea rămâne impregnată în celulele noastre. Ce ne lasă în urmă depresia? Andrew Solomon în Demonul amiezii a scris că oamenii care scapă de depresie devin oameni mai buni. Că depresia nu este atât de rea precum pare, ci că lasă în urmă și lucruri bune: te ajută să te redescoperi, îți amplifică sentimentele bune din tine, ajungi un om mai empatic și mai bun, mai eficient pe plan profesional și personal. Sigur, episoadele depresive pot oricând reveni, dar este important să trecem peste acestea, să le controlăm.

Autorul mărturisește la finalul cărții:

„Urăsc aceste stări de spirit, dar știu că ele m-au făcut să privesc viața mai profund, să găsesc motive de a trăi și să mă agăț de ele. Nu reușesc să mă fac să regret cu desăvîrșire calea pe care a pornit viața mea. În fiecare zi, aleg – uneori cu greu, iar alteori împotriva rațiunii acelui moment – să fiu viu. Nu e asta oare o bucurie fără seamăn?“

Cartea nu este depresivă și nici nu se încadrează în categoria de carte psihologică. Ci este o carte autobiografică despre una dintre cele mai cumplite boli, care ne dă viața peste cap: depresia. Este o carte realistă în care mulți oameni ne vom regăsi.

Editura: Humanitas