Colecția Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas are deja în portofoliu cărți valoroase din punct de vedere literar, iar autorii acestora sunt nume recunoscute sau, din contra, debuturi. De selecția acestora ese responsabilă Andreea Răsuceanu și poate că nu întâmplător colecția s-a impus deja în lumea literară; o foarte bună cunoscătoare a literaturii contemporane – românești și nu doar – cunoaște în aceeași măsură așteptările cititorilor, astfel încât selecția o realizează în cunoștință de cauză, dar fără să facă rabat la calitate. Am vrut să aflu mai multe despre cum este să „construiești” o colecție și despre ce autori se vor putea mândri că fac parte din colecția Scriitori români contemporani. Vă invit să citiți un interviu consistent (din toate punctele de vedere).
Ridici de la zero o colecție de scriitori români contemporani și în nici 2 ani ai 10 titluri apărute. Pare că timpul ți-e prieten din acest punct de vedere. Știind că, de fapt, lucrurile sunt un pic mai complicate decât par la prima vedere, cum este să-ți vezi „copilul” crescând precum Făt-Frumos?
Propunerea de a coordona colecția a venit în vara lui 2017, iar în toamna aceluiași an am scos primele două titluri: Așa să crească iarba pe noi (Augustin Cupșa) și Dulcea poveste a tristului elefant (Diana Adamek, reeditare). Anul trecut au apărut restul de opt titluri. Greu a fost începutul, cum se întâmplă de obicei, pentru că mi-am dorit mult să încep cu o carte specială, și aceasta a fost în cele din urmă romanul lui Augustin. Și, de asemenea, să existe o strategie, și din punct de vedere editorial, dar și al marketingului colecției, aici am muncit mult, alături de o echipă la fel de implicată și entuziastă ca mine. Lucrurile s-au întâmplat apoi firesc, a fost o perioadă de căutări asidue și de selectat titluri pentru portofoliu, de lucru pe manuscrise împreună cu autorii, de promovare a titlurilor, a fost atât de mult de muncă încât n-am mai avut timp să îmi fac gânduri și probleme inutile. Mai ales că anul 2018 a fost și anul în care mi-am terminat și publicat romanul, O formă de viață necunoscută, dar și antologia 16 prozatori de azi.lit, a fost un tur de forță. Nici să mă bucur n-am avut timp decât acum, în ultima vreme, am tras linie și am numărat aparițiile din colecție, m-am bucurat pentru fiecare titlu și autor nou adăugat în portofoliu, cel mai mult mă bucură când îmi dau seama că eu cred în viitorul fiecăruia, e mult potențial în fiecare dintre ei. Trebuie spus însă că n-aș fi reușit nimic din toate astea fără echipa cu care lucrez, sunt oameni tineri, creativi și interesați cu adevărat de ceea ce fac, o să numesc doar câțiva dintre ei: Adrian Răileanu (el se ocupă de promovarea online a cărților, dar e și autorul conceptului vizual al colecției), Andrei Aivănoaie, directorul de marketing, Anda Vișan, PR-ul colecției, Gabriela Maaz, directorul de promovare. Cu toții mi-au fost alături, au venit cu idei și sugestii. Foarte important a fost și că Lidia Bodea e un editor care susține literatura română contemporană, și totodată un bun sfătuitor. De obicei o colecție e asociată cu imaginea unui singur om, coordonatorul, dar de fapt contează foarte mult echipa. Le mulțumesc deci tuturor.
Din punct de vedere tehnic poți recunoaște calitatea și valoarea unui text literar și, cu toate acestea, tu să nu rezonezi cu subiectul. Nu te întreb despre principiile care stau la baza selecției, bănuiesc că ți s-a mai pus întrebarea, dar întreb dacă e obligatoriu ca tot ce apare în această colecție să-ți și placă.
De la început am pornit cu ideea că principiul colecției trebuie să fie diversitatea, tematică, stilistică, de toate tipurile. Și de la început mi-am propus ca principalul criteriu de selecție să fie calitatea textului literar, valoarea lui. Nu cred, am mai spus-o, că o colecție trebuie să exprime gustul literar al coordonatorului, acesta trebuie să dea dovadă de obiectivitate și să se uite pe sine când face o judecată de valoare. Firește că lucrul acesta nu e posibil până la capăt, orice alegere are și o anumită doză de subiectivitate, implică o judecată estetică, dar cred că datoria editorului e să nu facă selecția ca și cum și-ar alcătui teancul lui de cărți preferate de pe noptieră, ci unul din care fiecare să-și poată alege ceva, fără teama că ar putea nimeri o carte slabă. Fiind vorba de autori în general tineri, și de debutanți, eu caut voci care să mă convingă, să fie distincte, să aibă individualitate. Dacă găsesc asta la un autor, mai puțin contează tema, de pildă, dacă e sau nu printre temele de interes pentru mine, sau dacă aș citi în mod normal o astfel de carte. Doar valoarea contează, talentul, vocea proprie.
Din portofoliul colecției fac parte nume cunoscute și mai puțin cunoscute. Cum își fac loc pe piața literară de la noi debutanții? Crezi că există o rețetă standard pentru succesul de piață al acestora?
Nu cred în rețete de nici un fel. Cred că e, într-adevăr, mai greu să impui debutanți, dacă ei nu sunt dintre cei care, de exemplu, primesc imediat unul, două premii de debut, sau sunt deja cunoscuți publicului în altă calitate decât cea de autor. Cred că editurile trebuie să le promoveze cărțile, să se asigure că acestea ajung la cititor, să se ocupe, altfel spus, de vizibilitatea lor. Lansările, turneele, evenimentele literare de un fel sau altul, promovarea online, în media etc, toate sunt eficiente și mai mult decât necesare când e vorba de un debut. Apoi, firește, totul depinde de valoarea cărții, de cât de repede își cucerește publicul, dar și de alte lucruri, cum ar fi implicarea sau charisma autorului.
Proză scurtă, roman, de ce nu și poezie în colecția „Scriitori români contemporani”? De ce nu și eseu literar?
Deocamdată nu ne-am gândit la eventuale subcolecții. Există seria Eseu, la Humanitas, în care intră și eseurile autorilor contemporani, iar poezie se publică uneori în afara colecțiilor.
Am văzut aparițiile editoriale pentru perioada următoare și recunosc că pe câteva chiar le aștept cu nerăbdare. Tu pe care dintre ele abia aștepți să o dai lumii literare de la noi?
Sunt câteva titluri foarte bune, într-adevăr, care vor apărea anul acesta. Aș recomanda un debut, dacă tot am vorbit despre asta, e vorba de un roman al Cristinei Vremeș, o carte foarte puternică, scrisă ca o istorie de familie pe trei generații, cu personaje feminine în centrul fiecărei povești. Sunt pagini scrise excelent, cu o mână de autor deja consacrat, cu observații psihologice extrem de fine, cu un umor negru, autoironie și un fel de duritate care nu virează însă spre cinism.
