«Chestia asta a instaurat o habitudine domestică învestită cu nițică paranormalitate: nimeni nu făcea maioneză ca nea Vasile. Și, de-atunci, nimănui nici nu i-ar fi trecut prin cap să concureze cu el. Când era nevoie de maioneză, că nu numai de sărbători era, mai faci și tu o țelină, o conopidă, niște vinete sau dovlecei cu maioneză, o auzeai pe tanti Marioara: „Numai tu, Vasile, faci cea mai bună maioneză pe care-am mâncat-o-n viața mea.” Iar el făcea și mai era și fericit ca un copil care-a primit cadou jucăria din vitrină, aia pentru care-și lipise nasul de geam.»
(Ana Barton, Pervazul lui Dumnezeu 75, Editura Humanitas, 2016)
