„Mi-ai dat un suflet bun, cred că aici cu tine semăn. Și o candoare care pe unii, pe vremuri, îi scotea din minți. Și un pic de talent, dacă am, tot de la tine îmi vine. Vezi, de fapt, câte mi-ai mai lăsat! Mi-e dor de tine. A trebuit să fac patruzeci de ani ca să mă simt din nou ca la zece. Mângâie-mi câinele când te întâlnești cu el. Mângâie-l și ține-i de urât. Țineți-vă împreună. Și nu uita nici de toate pisicile alea care s-au prăpădit fără să înțeleagă prea bine ce-i viața. Cam ca tine, așa.”
(Florin Irimia, Misterul mașinuțelor chinezești, Polirom, 2017)
