Bătălii, regi și elefanți e un spectacol proaspăt, viu și scris de Daniel Chirilă. Ar fi bun de teaser ce-am scris. Numai că nu e! Chirilă are text prea complex pentru a fi prins în câteva cuvinte seci și goale, in extremis, de conținut. Pentru că el nu se joacă cu cuvintele, ci le pune în joc pentru a construi imagini, scene de viață și cu viață și, în final, ne trezim că ne-a furat propria viață și ne-a pus-o pe scenă, în fața ochilor. De ce? Asta urmează să aflați când o să mergeți să vedeți spectacolul.
Paul-Ovidiu Cosovanu și Tiberiu Enache
Credit foto: Adi Bulboacă
Bătălii – ale noastre cu noi înșine – Id-ul cu Ego-ul; regii suntem noi în ochii celorlalți; și care bătălii se reflectă în SupraEgo – altfel cum să aduci elefanții pe scenă? N-ați înțeles nimic? V-ați dat seama de ce v-am spus că trebuie să mergeți să vedeți piesa? Sau înlocuiți „trebuie” cu „must see”, că tot mă jucam cu „must” înainte de începerea spectacolului.
Paul-Ovidiu Cosovanu
Credit foto: Adi Bulboacă
Titlul piesei poate induce în eroare (da, există și cartea cu același titlu, dar ce-a scris Daniel Chirilă n-are nimic în comun cu cartea, poate cel mult rama tabloului lăsată pe peretele scenei), dar după ce vezi tot spectacolul îți dai seama că nu e doar strategie de marketing alegerea acestuia, ci e ceva mai mult. Daniel și Frilensăr, compania lui teatrală, reușesc cu acest nou proiect să exploreze noi dimensiuni ale jocului teatral și să dea formă personalizată unor formule de joc încercate și de alții. Nu e prima piesă de teatru despre condiția actorului și despre ce înseamnă un demers actoricesc sau despre ce-ar trebui să transmită un actor pe scenă. Numai că aici, în textul și show-ul celor doi tineri actori, găsim frici existențiale, instalații sonore construite atent și pliate pe aceste frici, miros de pământ reavăn care pare că-ți intră în piele, băi ritualice făcute în văzul lumii (a se citi spectatorilor) cu o încetineală demnă de cele mai bune slow-motion-uri (deși scena în sine n-are nimic din încetineala invocată), demoni ascunși în dulapuri roase de cari, valize din care se ițesc amintiri jenant de banale. Și să nu uităm de rama unui tablou-ce-nu-e-tablou. Pentru că acolo e unul din centrii de acțiune, al doilea e plimbat prin scenă după un traseu ce nu pare bine definit – copacul ăla ce se vrea verde, dar e doar stafia unor amintiri recurente.
Tiberiu Enache
Credit foto: Adi Bulboacă
Mă tot gândesc cum ar fi spectacolul ăsta cu doi actori maturi, sau chiar aflați la apusul carierei; oare cum ar arăta elefanții lor aduși în scenă? Oare ce muzici le-ar însufleți replicile? Pentru că da, Daniel Chirilă nu te lasă să pleci acasă așa, pur și simplu, ci te provoacă să te gândești și să gândești noi spații, noi formule și noi combinații. Cum ar arăta viața ta adusă acolo pe scenă, în fața tuturor, care-ți sunt fricile, de ce-ți place să mergi la teatru, ce vezi pe scenă – un actor, un performer sau ce altceva? Sau cum ți-ar fi cu imaginația ta expusă în văzul lumii, acolo, în bătaia reflectoarelor? Ai curaj să ieși în față și să-ți expui fricile până la dezinhibarea totală a propriului eu? După cum observați, în Bătălii, regi și elefanți e un continuu balans între personal și profesional, între ce aduce un actor pe scenă și cum reușește să lucreze regizorul cu experiențele actorului, cu formația lui intelectuală, cu emoțiile lui. Și dacă spectacolul are consistență, coerență și stârnește reacții, emoții și ce mai vreți voi, cui se datorează: actorilor, regizorului, sau vorbim de un succes al echipei?
Bătălii, regi și elefanți e despre condiția actorului în contemporaneitate, dar, în același timp, e și despre altceva. E despre cum reușim noi să dăm valoare propriilor vieți. Și dacă întâmplarea îți scoate în cale o piesă ca Bătălii, regi și elefanți, atunci să fii sigur că nu e întâmplător nimic pe lumea asta. Nici măcar locul – Teatrul LUNI de la Green Hours. Ce să (mai) zic? Că ar fi un foarte bun început de schimbare personală vizionarea acestui spectacol. Și cred că altă încheiere mai bună nu găsesc pentru aici.
BĂTĂLII, REGI ȘI ELEFANȚI
de Daniel Chirilă
cu: Tiberiu Enache și Ovidiu Cosovanu
Regia: Daniel Chirilă
Muzica: Ovidiu Cosovanu
Video mapping: Tiberiu Enache
Producția: Teatrul LUNI de la Green Hours & Frilensăr
Sursa foto: Adi Bulboacă
