Pasiunea mea pentru opera lui Bukowski este deja evidentă. Nu a trecut nici măcar un an de la prima mea întâlnire cu scrierile sale și deja am citit destul de multe cărți ale sale – fie traduceri, fie volume pe care le-am găsit doar în engleză la momentul respectiv. Din cât cunosc, acest volum de povestiri nu a fost încă tradus la noi și m-am bucurat să am ocazia să îl citesc, iar dicționarul Kindle-ului m-a ajutat destul de mult. În linii mari, să-l citești pe Bukowski în original nu este dificil, stilul său nu este unul pretențios, însă abundă în cuvinte și expresii din argou, ceea ce poate ridica unele probleme. Dar cum expresiile licențioase se învață ușor, lectura a mers ca pe apă în cele din urmă. ”The Dirty Old Man” mi-a fost aproape, pagină cu pagină, captivându-mă cu întâmplările tragi-comice pe care le povestea.
”I realized that the bed is man’s greatest invention—most of us are born there, sleep there, fuck there, die there. Why get out?”
”Mi-am dat seama că patul este cea mai mare invenție a omului – cei mai mulți dintre noi ne naștem într-un pat, dormim în el, ne futem în el, murim în el. De ce l-am părăsi?” ( n.m. – traducerea îmi aparține)
Are dreptate, nu?:)
”I couldn’t handle it. I turned around and walked into the apartment house entrance, right past apt. #1 where we had had so many good nights. He wasn’t in there anymore. He was gone like last year’s Christmas or an old pair of shoes. What shit. I made my way up the stairs and started in. The Coward. I drank, I drank, I drank, I drank. Escapism. Drunkards are escapists, they say, unable to face reality.”
„N-o puteam scoate la capăt. M-am întors și am intrat în bloc, chiar la apartamentul nr 1, unde am avut atâtea nopți bune. Nu mai era acolo. Se dusese precum ultimul Crăciun sau o pereche veche de pantofi. Ce căcat. Am urcat și am intrat. Lașul. Am băut, am băut, am băut, am băut. Evadare din realitate. Bețivii evadează din realitate, spun ei, incapabili să îi facă față.” ( n.m. – traducerea îmi aparține)
Mă fascinează naturalețea cu care își aruncă pe hârtie concepțiile despre viață, despre oameni, despre cele mai mărunte întâmplări. Am mai spus-o cândva și îmi mențin părerea: pe Bukowski fie îl adori, fie îl disprețuiești, cale de mijloc nu există. ”The Bell Tolls for No One” reunește povestiri savuroase, care explorează temele bine cunoscute ale lui Bukowski – societatea decadentă, alcoolul, iubirile carnale, supraviețuirea în hățișul lipsit de valori, atât de anevoioasă, condiția scriitorului în această lume, nici pe departe atât de fericită pe cât ar părea postum. Dacă-l citești pe Bukowski, ajungi să te întrebi ce rost are să citești, chiar dacă acest lucru te atrage irezistibil. Te duce până la buza prăpastiei și depinde doar de tine dacă alegi să te menții pe poteca îngustă și instabilă sau dacă te lași în voia sorții și a impulsurilor de moment.
”What an existence. You got fucked over at work and then when you came out to spend your money you got fucked over again. Everything possible was done to screw you up. No wonder the jails and the madhouses were overcrowded, no wonder skid row was packed.”
„Ce existență. Ești futut la muncă și apoi când e să-ți cheltui banii, ești futut din nou. Totul este făcut ca să o dai în bară. Nu-i de mirare că închisorile și casele de nebuni sunt suprapopulate, nu e de mirare că mahalaua este aglomerată.” ( n.m. – traducerea îmi aparține)
Buk este atât de viu prin ceea ce scrie, încât e ușor să ți-l închipui în fața mașinii de scris, cu un 6-pack de bere alături, cu radioul deschis pe un post care difuzează muzică clasică. Atât de „dirty” și-atât de sincer, non-conformist și idealist în felul său, scrie așa cum ar vorbi, fără artificii stilistice ori metafore șlefuite – totul pare brut, colțuros, și totuși, dă naștere unui stil încântător în decadența sa. Imaginile izvorăsc din propria lor sevă, fără efort – personajele sunt simplu, dar puternic conturate. Din câteva tușe, Bukowski le redă în deplina lor expresivitate, pare că pur și simplu îi ies din condei, din memorie, necizelate, pestrițe, poate chiar grotești. Figuri cu care nu ți-e ușor să empatizezi sau în orice caz nu credeai că ai putea-o face. Și totuși, cu fiecare povestire, această lume a rataților ți se înfățișează mai puțin hidoasă și o privești cu mai multă indulgență, chiar dacă nu te regăsești literal în secvențele respective.
Pe măsură ce am citit din volumele lui Bukowski, individualitatea lor s-a diluat, ca și cum prea puțin ar conta din ce volum am reținut o anumită imagine sau un anumit episod. Toate compun opera sa literară și esențială mi se pare vocea din umbra lor. Frânturi mi-au rămas vii în minte, fără a le putea încadra într-un volum sau altul – știu doar că sunt ale lui Buk, amprenta sa inconfundabilă nu lasă loc de îndoială. Am reușit să parcurg parțial și un volum de corespondență dintre Bukowski și Sheri Martinelli, pe lângă cele câteva volume de povestiri. În timp ce scriu aceste rânduri, mă delectez cu un volum mixt, ce cuprinde poezii și povestiri – ”Septuagenarian Stew” (al cărui titlu poate fi tradus în mai multe feluri, pornind de la acel ”stew”; chiar sunt curioasă care ar fi alegerea traducătorului, în cazul în care vom avea o ediție în limba română a acestui volum).
“Yeah,” he said, “and then the games begin. The flirtings, the cheatings, the fucks on the side, meanwhile each one claiming innocence and love.” “Yeah, they sure use the word LOVE easily. ‘Oh, I love you, o my god I love you!’ They usually say it after you send your cock home after a good warmup. But they don’t mean it.”
„Da”, a spus el, „și apoi jocul începe. Flirturile, înșelăciunile, futaiurile pe de lături, în timp ce fiecare dintre noi pretindem dragoste și inocență.” „Mda, cu siguranță folosesc prea ușor cuvântul dragoste. Oh, te iubesc, o, Doamne, te iubesc! Obișnuiesc s-o spună când îți trimiți scula acasă după o încălzire în toată regula. Dar nu simt asta.” ( n.m. – traducerea îmi aparține)
Femeile constituie o temă frecvent abordată în textele lui Bukowski, prilej pentru tot soiul de reflecții amuzante și sarcastice – delicioase, în fond, și nu lipsite de adevăr.
”Lucille, like the rest of them, had come out of a long and unhappy marriage. They all told me stories of their long and unhappy marriages and I’d lay there next to them thinking, “Now what am I supposed to do?” It was never quite clear to me so I drank very much with them and fucked them often and listened to their speeches but I don’t think I did much for them. I gave them an ear and a cock, I did listen and I did fuck, whereas most men only pretended to listen. I guess I had an ace but I had to listen to an awful lot of shit and then weigh and measure it, and when I got through with that, the substance I had left could be blown away with one nostril pinched off. But I was a kind man. They all admitted that: I was a very kind man.”
„Lucille, ca toate celelalte, venea dintr-o lungă și nefericită căsnicie. Toate mi-au povestit despre căsniciile lor îndelungate și nefericite și stăteam lângă ele gândindu-mă: „Acum ce ar trebui să fac?” Nu-mi era niciodată prea clar așa că beam mult cu ele și le futeam adesea și le ascultam discursurile dar nu cred că am făcut prea mult pentru ele. Le dădeam o ureche și o pulă, le ascultam și le futeam, în vreme ce cei mai mulți bărbați doar pretindeau că le ascultă. Cred că aveam un avantaj dar a trebuit să ascult o grămadă de rahat îngrozitor și și apoi să-l cântăresc, să îl măsor, iar după ce am trecut prin asta, ce-am lăsat în urmă poate fi spulberat cu o simplă suflare a nasului. Dar am fost un bărbat bun. Toate au recunoscut asta: am fost un bărbat foarte bun.” ( n.m. – traducerea îmi aparține)
Cea mai proaspătă traducere din povestirile lui Bukowski a apărut anul acesta la Editura Polirom – „Povești despre nebunia obișnuită”, pe care vi-l recomand de asemenea.
Foto credit: https://bukowski.net/
