Simona Antonescu, autoarea bestsellerului Fotograful Curţii Regale, cîştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, a publicat recent, la aceeaşi editură, Darul lui Serafim. Punem „la bătaie” două exemplare cu autograful scriitoarei.
UPDATE
Vor primi câte un exemplar din “Darul lui Serafim”, cu autograful Simonei Antonescu…
Claudia Iovan şi Cornelia Popa!
Felicitări!
Vă rugăm să trimiteţi la contact@bookhub.ro adresa de corespondenţă.
……………………………………………………………………………………………………………………………………
DESPRE CARTE
Romanul Darul lui Serafim leagă trei poveşti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul în atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii în care se naşte viteza şi încep să moară vechile convenţii sociale, într-o Românie modernă, doar în aparenţă calmă şi prosperă.
Actori principali: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriaşi români din perioada interbelică, producătorul locomotivelor Malaxa, inginer talentat şi figură politică foarte controversată a acelor ani; o candidată la titlul de Miss România 1932, în concursul organizat de revista Realitatea ilustrată; o familie de aristocraţi bucureşteni, cu un destin tragic, şi toţi membrii săi strînşi în jurul celor doi băieţi de vîrstă şcolară.
Ce au în comun toate aceste personaje?
Răspunsul îl ştie numai Serafim, bătrînul cerşetor cu puteri tainice care străjuieşte, în noaptea de Vovidenie a anului 1932, impunătoarea biserică a Amzei.
Poţi citi un fragment din carte: aici.
CUM CÂŞTIGI „DARUL LUI SERAFIM”?
Într-un comentariu la acest articol, ne spui ce părere ai despre autopromovarea scriitorilor. Este bine ca ei să intre şi să-şi promoveze cărţile pe reţelele de socializare? Să „caute” cât mai multe apariţii media? Ori e mai bine ca ei să stea să scrie, iar editura care îi publică să se ocupe de tot ce înseamnă promovarea cărţilor şi a scriitorilor?
Aşteptăm comentarii în perioada 20 – 27 aprilie / ora 20.00. Vom alege doi câştigători, prin tragere la sorţi.
Succes!
DESPRE SCRIITOARE
Simona Antonescu s-a născut la Galaţi, în anul 1969, şi a copilărit în localitatea Ţintea, judeţul Prahova. După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.
A debutat în anul 2015 cu volumul Fotograful Curţii Regale, roman care a cîştigat Concursul de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi a devenit în scurt timp bestseller.
19 comentarii
Din punctul meu de vedere promovarea pe rețelele de socializare, în ziua de astăzi reprezintă un avantaj extrem de mare pentru popularizarea oricărui lucru și nu se poate niciodată vorbi despre prea multă, așa că nu văd nimic greșit în realizarea ei nici de către edituri, nici de către autori. Cu cât mai multe persoane își unesc forțele pentru a promova ceva, cu atât devine mai puternică imaginea acelui ceva și presiunea care este pusă asupra utilizatorilor rețelelor de socializare.
Sunt de acord cu autopromovarea autorilor. Un om care creeaza valoare ar trebui sa isi puna in evidenta online creatia. A nu se confunda cu o promovare atat de intensiva incat devine penibila.
Mulți scriitori sunt acum activi pe Facebook și asta-i face mai aproape de cititori, ceea ce e un lucru bun și benefic pentru ei, dar și pentru noi. Prin mediul online ajungi mult mai ușor la țintă, iar dacă o faci și pe cont propriu… gestul e mai apreciazt, zic eu. Desigur, asta nu exclude activitatea de promovare pe care trebuie să o întreprinde editura și totodată asta nu înseamnă că scriitorul va scrie mai puțin. Cu cât e mai multă promovare, cu atât mai bine, iar dacă vine și din partea editurii și din partea scriitorului, eu cred că vor avea ambii mai mult de câștigat! 🙂
In prezent. promovarea este esentiala pentru cunoasterea autorului si operelor acestora. Editurile au devenit, la randul lor, active pe retelele de socializare, cu evenimente anuntate numai online. In consecinta, editorii si autorii nu pot sta deoparte, prafuiti si uitati intre peretii unei edituri. Auto-promovarea este, astfel, un pas inainte pentru “public”-itatea in orice domeniu – cultural, economic, politic etc.
Sunt plecata din tara de multi ani .Am aceeasi dorinta de a citi dar , din pacate , nu am cum sa stiu de noile aparitii ;( Gratie dumneavoastra si a catorva prieteni minunati(profesor Castaian de ex.) am inceput sa citesc recenzii si sa imi comand carti din tara. Pentru noi, mai ales, cei rataciti pe meleaguri straine dar cu dragoste de cuvantul scris( in romaneste!) eu cred ca e minunat ca autorii sa-si promoveze cartile si pe internet. E felul in care noi putem afla despre ei.
Sunt de părere că este o idee excelentă ca scriitorii să se autoreprezinte în mass media, cu condiția să nu ”sară calul” și să devină mai interesați de socializare decât de scris (nu cunosc cazuri autohtone, însă în America, de exemplu, se întâmplă frecvent).
Orice mamă, orice creatoare îşi cunoaşte cel mai bine copilul, creaţia….
Cu siguranta autopromovarea contribuie la popularizarea operei literare, insa ar trebui facuta respecatand anumite limite, pentru a nu cadea in extreme si a obtine efectul contrar.
In baza editurilor, mai bine se promoveaza singuri….in felul asta pe multi ii simt ca si cand mi-ar fi prieteni si le pot spune direct cat de mult le apreciez cartile
Cred ca sunt cele mai potrivite , retelele de socializare , aici se poate promova orice , dar si media…Sunt oameni , care nu au acces la Internet , la noi in tara , 40% , desi suntem pe locul 3 in lume , la IT. O prezentare directa , prin media , te ajuta sa auzi vocea , sa vezi chipul , creatorului romanului , care stie cel mai bine sa il prezinte , doar autorul , este cel care a dat viata personajelor…
Daaaa e o idee foarte buna…dar e maí bine sa vorbeasca despre ei ca lumea sa inteleaga si sufletul fiecarei carti in parte….
Deoarece retelele de socializare sant sursele de informare moderne si rapide,consider ca acesta este modul cel mai folositor si pt sctriitor si pt cititor.
BAFTA TUTUROR SCRIITORILOR!
Cred că (auto)promovarea (respectând limitele decenţei) este vitală pentru orice scriitor. Cum, cât, când, unde – depinde de fiecare în parte. Promovarea se poate realiza prin reţelele sociale, blogul personal, filmuleţe video de prezentare, lansări, întâlniri cu cititorii în mai multe locuri etc., acestea fiind doar unele dintre modalităţile ce pot ajuta la cunoaşterea unui scriitor. Rolul editurii în cadrul acestui demers nu trebuie deloc neglijat, este nevoie de mai multă implicare. Ar fi ideală o împletire armonioasă între instrumentele şi persoanele ce se ocupă de promovare, căutând să se menţină un echilibru între expunerea publică şi construirea unui spaţiu personal, necesar pentru creaţie.
Da, de ce nu? Personal aș opta pentru o autopromovare ușor jucăușă, dar cât se poate de serioasă, neagresivă și respectând regulile bunului simț ( exemple de așa nu: la o postare oarecare, x autor intervine cu un comentariu ce nu are legătură cu postarea, inserând link spre cartea sa; y autor trimite mesaj privat lăudându-și opera și insinuând că este de vânzare, etc )
În cazul autorilor mai puțin cunoscuți văd necesar un efort conjugat, implicarea editurii în promovare fiind vital.
Ideal ar fi ca ei sa studieze, cerceteze, sa citeasca si sa scrie, dar avand in vedere ca la noi ” institutia” agentului literar ( cam ) lipseste, si editurile au de promovat mai multi autori si mai putin timp, atunci, scriitori se simt datori s-o faca si probabil considera ca ei o fac cel mai bine. Cred ca adevarul este pe undeva la mijloc, unii dintre ei sunt cam insistenti, plictisitori, au un stil agresiv de promovare, iar altii sunt deschisi, prietenosi, mai discreti, dar buni comunicatori, insa, eu ii prefer pe cei prietenosi, spre deosebire de cei aroganti, care nu primesc in listele de prieteni si socializeaza doar cu cunoscutii lor sau cu persoane publice. Cred ca le este de folos autorilor, dar pana la limita laudei de sine, cum am remarcat la unii autori.
Autopromovarea e f importanta ,atat timp cat e facuta cu bun-simt.
Sunt de parere ca este bine sa se promoveze pe retelele de socializare, intrucat astfel foarte multe persoane afla despre cartile pe care le scriu. In niciun caz nu ar trebui sa neglijeze scrisul, ci sa aloce putin din timpul lor (liber) si autopromovarii. Eu am descoperit multe carti care mi-au intrat in suflet prin intermediul retelelor de socializare.
Mulțumesc pentru carte! 🙂
Cu drag!