„Capitalele Unirii de la 1918 în cărți poștale de epocă”. O analiză

În 2025, la Editura Vremea, în colecția Fapte, Idei, Documente, a apărut volumul Capitalele Unirii de la 1918 în cărți poștale de epocă, sub coordonarea lui Nicolae Lupu, doctor în economie și profesor la Departamentul de Turism și Geografie al Academiei de Studii Economice din București. Cartea cuprinde cinci studii scrise de Mihai Bulai, Constantin Inel, Marina Miron (în colaborare cu Viorel Miron), Dragoș Olaru, Lelia Zamani, însoțite de Cuvântul-înainte al Georgetei Filitti, membru de onoare al Academiei Române și introducerea coordonatorului. În aceeași măsură, lucrarea este îmbogățită prin fotografii de epocă din arhiva bibliofilului Ion C. Rogojanu și de o bibliografie considerabilă.

Cartea de față oferă o nouă privire asupra faptului istoric care a dus la formarea statului național unitar român, Marea Unire de la 1918, punând laolaltă faptele, oamenii și simbolurile celor cinci orașe considerate capitale ale unirii, despre care istoricul Georgeta Filitti afirmă:

Cele cinci capitale vremelnice de atunci, Alba Iulia, București, Cernăuți, Chișinău și Iași, prin parcurgerea paginilor de față, se imprimă în mintea cititorului ca dovezi ale trăiniciei noastre în arealul național.

Selecția imaginilor folosite în album, după cum recunoaște și Nicolae Lupu, a fost una subiectivă, bazându-se pe cele pe care autorii le-au considerat definitorii pentru momentul 1918, fiind reprezentate de cărți poștale cu momente, personalități sau clădiri semnificative pentru fiecare regiune alipită Vechiului Regat. Pentru fiecare dintre cele cinci orașe s-a ales ca pagina de început să cuprindă o reproducere, în facsimil, a prezentării generale, precum și simbolul fiecăruia. Astfel, prima capitală a unirii supusă analizei este Alba Iulia, un oraș încărcat de istorie, fiind gazda a numeroase evenimente istorice definitorii pentru identitatea noastră națională. În 1926, circula, sub forma unei cărți poștale, imaginea Palatului episcopal al Arhidiecezei de Alba Iulia, curtea interioară. Construcția nu a fost aleasă întâmplător, ci prin punerea imaginii sale în circulație se menținea vie memoria colectivă asupra semnificațiilor sale, având mai multe destinații: de la palat episcopal la palat princiar și, mai târziu, la cazarmă militară. În aceeași măsură, a fost centru spiritual și cultural, un epicentru al Transilvaniei. Când vine vorba despre Alba Iulia nu se poate da uitării Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (1784), motiv pentru care în 1937, necirculată, a fost editată cartea poștală ilustrată surprinzând celula lui Horea, locul în care se crede că a fost ținut sub arest Horea, căpetenia țăranilor răsculați la 1784, până la execuția sa. Astăzi, locul este amenajat muzeistic. Printre evenimentele istorice cheie ale Transilvaniei se numără și Revoluția Pașoptistă, iar un monument istoric care amintește de cele întâmplate este monumentul memorial al bătăliei de la Simeria (1849).

Punerea pietrei de temelie s-a făcut chiar în prezența tânărului împărat Franz Joseph, în iulie 1852, la prima călătorie a acestuia în Transilvania; lucrările au fost finalizate un an mai târziu, în 1853.

Alba Iulia, însă, este și locul încoronării regelui Ferdinand și reginei Maria la 15 octombrie 1922, ceea ce subliniază și mai pregnant importanța acestui loc. Se păstrează fotografii de presă de la momentul încoronării când regele Ferdinand a ales, asemenea lui Napoleon Bonaparte, să își așeze singur coroana pe cap. A fost un moment cu adevărat fastuos, urmat de paradă militară, mulțimi entuziasmate să își vadă pe regele întregitor. Ulterior, a fost creată o carte poștală, la Sibiu, care o surprinde pe Regina Maria în momentul octombrie 1922 în toată splendoarea veșmintelor alese pentru a o întruchipa pe regina României întregite.

Următorul oraș capitală al unirii este Bucureștiul, fostul Mic Paris, locul confluențelor orientale și occidentale, deopotrivă. Printre primele construcții semnificative în contextul epocii unirii sunt Palatul Regal pe locul fostei case a stolnicului Dinicu Golescu, clădire care va cunoaște numeroase modificări sub monarhii României, iar mai apoi Palatul Cotroceni a cărui istorie este tergiversată. A fost locul în care Consiliul de Coroană a decis intrarea țării În Primul Război Mondial de partea Antantei cu gândul realizării statului național unitar român, apoi palatul va fi ocupat de către trupele germane, în 1918 găzduind negocierile de pace, a fost afectat de cutremurul din 1940, iar în timpul regimului comunist, între 1950 și 1975 Cotroceniul a fost transformat în Palatul Pionierilor. O altă carte poștală, circulată în 1940, amintește de sacrificiile soldaților români în prima conflagrație mondială prin ilustrarea Mormântului Eroului Necunoscut, Parcul Carol I. În aceeași măsură, coloana vertebrală a Bucureștiului din toate timpurile rămâne Calea Victoriei, surprinsă și ea în cărți poștale, arteră care cuprindea unele dintre cele mai semnificative construcții: Palatul Regal, Palatul Societății Anker, Fundația Universitară Carol I, Teatrul Național, etc.

Cernăuți, capitala simbolică a Bucovinei intrată sub ocupație habsburgică încă din 1775, a reprezentat un centru urban înfloritor, multicultural și pluriconfesional, cuprinzând români, evrei, germani, polonezi, armeni, slovaci, cehi, ucraineni, ș.a.m.d. Acest mozaic etnic este surprins și printr-o carte poștală din 1898, intitulată Salutări din Bucovina, în care sunt ilustrate costume naționale ale rutenilor, huțulilor și românilor. Monumentul Unirii, inaugurat în 1924, în prezența familiei regale, amintește de eforturile depuse în vederea unificării statale. Considerat o amenințare pentru noua realitate politică, după ocuparea orașului Cernăuți de către trupele sovietice, acesta a fost demolat. O dovadă clară că memoria istorică a reprezentat o amenințare directă în calea formării omului nou sovietic. Un alt monument distrus de sovietici a fost Monumentul Războiului, care a supraviețuit celor două conflagrații mondiale, dar nu și orgoliului lui Nikita Hrușciov. Construcția a rămas reprezentată pe o carte poștală ilustrată necirculată, însă.

Chișinăul, capitala Basarabiei, provincie intrată sub ocupație rusă încă din 1812, în urma păcii de la București, este reprezentat în cărți poștale de epocă prin cele mai reprezentative monumente ale sale. Unul dintre ele este Casa eparhială în cadrul căreia, în sala mare, cu participarea a peste 700 de ostași, ofițeri și soldați, inclusiv marinari, de pe toate fronturile, s-au ținut lucrările primului Congres al militarilor moldoveni (20 octombrie – 28 octombrie 1917). De asemenea, pentru păstrarea memoriei vii au fost create cărți poștale și cu case vechi din Chișinău, astăzi fiind o raritate. Vestimentația și obiceiurile basarabene sunt surprinse la rândul lor în cărți poștale, de pildă cartea poștală ilustrată particulară cu o mireasă din perioada interbelică, surprinzând apropierea de spațiul românesc.

Perioada interbelică, de 22 de ani, a fost etapa în care Basarabia a revenit în spațiul de cultură și civilizație românească, evoluând în componența statului național unitar român.

În cele din urmă, Iașiul, orașul care a surprins din plin zbuciumul războiului, este ilustrat în cărți poștale prin monumentele sale identitare. După ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale, Iașiul a fost locul de refugiu pentru aproximativ 300 000 de persoane. În acest context, Hotelul Traian a jucat un rol reprezentativ, găzduind numeroși miniștri și oameni de cultură din capitala țării, ceea ce i-a atras supranumele de Micul București. În aceeași măsură, un alt loc de refugiu din Iași a fost Catedrala mitropolitană unde s-a luat decizia împroprietăririi țăranilor de pe front. Teatrul Național a fost spațiul în care, între 1916 și 1918, s-au ținut ședințele Camerei Deputaților, simultan cu repetițiile actorilor pentru spectacole. Parcul Copou a contribuit din plin la supraviețuirea orașului supraaglomerat furnizând lemnul necesar încălzirii populației.

Parcurgând albumul coordonat de Nicolae Lupu, cititorul are sentimentul unei plimbări într-o galerie de artă pe aripile timpului. Imaginile de epocă sunt definitorii pentru înțelegerea importanței faptelor petrecute în anul 1918, acestea reușesc să întregească informația oferită de alte surse istorice. Prin grafică, scriere și grija editării, volumul Capitalele Unirii de la 1918 în cărți poștale de epocă reprezintă o contribuție istoriografică definitorie pentru istoria națională.

Capitalele Unirii de la 1918 în cărți poștale de epocă – coordonator Nicolae Lupu