Fără îndoială, Născuți în spațiu își va găsi cititori fideli printre iubitorii lui Harry Potter, fanii basmul modern al lui Michael Ende, Povestea fără sfârșit, pasionații romanelor Agathei Christie sau ai scenariilor SF, marca Isaac Asimov, cu toții cititori dornici să plece la drum alături de personajele preferate.
Recuzita SF este ușor de recunoscut, de la gardienii roboți, scuterele personalizate, camere securizate și drone invizibile, materiale aduse de pe alte planete, monitoare și console, programe de traducere instantanee.
Cartea e foarte bine scrisă. Misterele ies la iveală pe rând, în dozaje suportabile, însă lucrurile devin clare abia când povestea se apropie de sfârșit. Doi frați ajung într-o școală intergalactică, ca participanți la un proiect agreat de pământeni cu alte civilizații.
Inteligența copiilor supradotați o depășește, așa cum e de așteptat, pe cea a specialiștilor din diferite domenii ale științei. Copiilor din galaxii diferite le place, până la urmă, să se cunoască reciproc și să devină prieteni, din momentul în care tot felul de întâmplări dramatice îi obligă să lupte împreună pentru supraviețuire. Antipatiile sunt, în fond, cele pe care le poți găsi într-o școală obișnuită, camuflând de multe ori complexe și probleme specifice vârstei: dorința de a fi în centrul atenției, de a avea prieteni, de a fi acceptat și iubit, dorința de a cunoaște adevărul despre propria familie, curajul de a-ți salva lumea.
Din primul moment îți dai seama că personajele au o poveste misterioasă: bunicii discută despre muțenia lui Rain, iar Noah își dă seama că disparițiile surorii lui au explicații care se cer găsite urgent. Într-adevăr, doi frați gemeni descoperă lucruri pe care adulții din jurul lor refuză să le spună, din diverse motive, în esență, unii vor răzbunare, alții vor să-i protejeze. Ideea de secret este importantă, iar secretele se plimbă, în școala NASA, pe coridoare.
În presă apare un filmuleț despre puterea neobișnuită a fraților Turner, datorată nașterii în spațiul extraterestru, un experiment cu implicații etice. Copiii, Rain și Noah Turner, descoperă singuri că au niște abilități ieșite din comun, pe care învață, în situații-limită, să le stăpânească. Amândoi înțeleg, de îndată ce o aud vorbită în jurul lor, orice limbă pământeană sau nu. Rain se poate teleporta, însă experiența în sine a trecerii dintr-un spațiu un altul doar prin puterea gândului se dovedește traumatizantă. Rain dispare doar în momentele în care trece prin spaime vecine cu moartea. Noah poate auzi, ca prin vis, ca și cum ar fi de față, fragmente de discuții purtate la mare distanță în timp și în spațiu. Frânturi de informație prețioasă ajung în felul acesta la Noah, a cărui minte trebuie să rezolve adevărate enigme de care depinde supraviețuirea lui și a surorii sale și, la un moment dat, a întregului grup de copii. Legătura dintre gemeni este atât de puternică încât, atunci când se împlinesc anumite condiții, ei reușesc de îndată să stabilească puternice punți mentale și emoționale. Rain simte prin ce trece Noah, și invers. Salvarea fratelui este un dintre misiunile permanente ale acestei cărți cu atmosferă tensionată.
Amestec de roman polițist și proză SF, cu destule pagini de aventuri periculoase, la limita unui thriller, cartea iese în evidență prin ritmul alert al acțiunii, precum și prin finalul care anunță o viitoare pagină a aventurii intergalactice. Locul unde vin pe lume copiii își pune amprenta asupra identității lor.
Despre autoare găsim câteva informații în prezentarea editurii.
Nadia (Elena) Ciobotaru s-a născut pe 18 septembrie 1975, a absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, iar apoi și Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. A profesat câțiva ani în învățământul primar și, în acest context, a încercat să le insufle elevilor pasiunea pentru citit. Fiind ea însăși o cititoare pasionată și petrecând foarte mult timp printre copii de diferite vârste, scrisul romanelor pentru copii și adolescenți a venit oarecum de la sine.
Volumul Născuți în spațiu a câștigat premiul pentru secţiunea 14 ani+ la ediţia a VII-a a Trofeului Arthur.
Las mai jos câteva fragmente:
„Gruyma îi privi și ea mâinile şi oftă. Mai înainte, când intrase în cameră şi dăduse ochii cu extraterestra, primul gând al lui Rain a fost să plece cât mai repede de acolo. Fata s-a grăbit însă s-o asigure că nu i se va întâmpla nimic. Şi-a cerut mii de scuze pentru modul cum s-au purtat cu ea, spunându-i că ei, copiii extratereştri, s-au speriat de moarte când a apărut în cameră. Lor li se spusese că oamenii nu pot să se teleporteze și, cu toate acestea, ea le dovedise contrariul. Nu s-au gândit decât că oamenii îi minţiseră și că trimiseseră pe cineva să-i ucidă.
— Domnul Wilson ne-a explicat aseară că tu poți călători cu puterea minţii. E fenomenal! spuse Gruyma, privind-o extaziată. Pe Daruuy, planeta de unde venim eu şi Dunka, avem o tehnologie cu mult mai avansată decât cea pământeană, dar nu cunosc pe nimeni care să poată călători cu puterea minţii, aşa cum faci tu, sau să știe o limbă străină imediat ce a auzit-o vorbindu-se.
Rain considera asta mai curând un blestem decât un dar şi s-ar fi lipsit bucuroasă de puterile respective. Nu spuse însă nimic. Încă nu avea încredere sută la sută în extraterestră.” (p. 56)
*
„— Care-i ultimul lucru pe care ti-l aduci aminte? îl întrebă doctorul Tipua.
— Rain, şopti el, după ce se gândi câteva clipe. Şi Gruyma. Daruyna era rănită, îşi pierduse cunoştinţa, iar sora mea încerca s-o ajute. Eram atent la ce se-ntâmplă pe capsula de siguranţă, când dintr-odată am simtit ceva ca un vârtej furios care se forma înăuntrul meu şi care… care mă ardea și mă îngheța în acelaşi timp. Era extrem de dureros și nu puteam să controlez nimic. Săgeţile de foc îmi pătrundeau în creier, mă amețeau şi…
Îşi aducea aminte şi, ce era mai rău, se simțea de parcă totul i se întâmpla chiar în momentul acela. Ghemul de foc înghețat îi răscolea măruntaiele, săpând spre a ieși la suprafață, aruncându-se vijelios spre creierul lui şi ţâşnind afară printr-o explozie de lumină.
— Noah, încetează! Poți răni sau chiar ucide pe cineva! urlă căpitanul Miller, zgâlțâindu-l zdravăn de umeri. Încetează acum!
Începu să tremure, fără a-şi putea opri clănţănitul dinților. Două raze luminoase, ca de laser, îi țâşniseră din ochii răniți, arseseră bandajul, se întâlniseră la câțiva centimetri de faţa lui, contopindu-se într-o rază mai puternică. Văzu gaura fumegândă din tavan. El făcuse asta! Văzu şi privirile îngrozite ale căpitanului Miller, ale directorului, ale doctoriței Parker. Doctorul Tipua doar clătina gânditor din cap, iar investigatorul înjura de mama focului.
— Acum știi ce s-a întâmplat pe nava spațială! spuse medicul extraterestru, masându-şi uşor brațul bandajat. Atunci n-am reușit să mă feresc la timp din calea razei ucigașe.” (p. 290)
*
„Noah rămase cu ochii la gaura fumegândă din tavan, încă neputând să-şi controleze clănţănitul dinților. El făcuse asta! Sau, mai curând, ochii lui. Îl trecu un fior mai rece decât un aisberg. Ce sunt eu? Ce-am devenit? murmură foarte încet, abia reușind să îngaime cuvintele din cauza spaimei și a furiei pe care le simţea ca pe nişte gheare ce-i sugrumau pieptul. Sunt un monstru? O maşină de ucis? adăugă după câteva clipe, simțind că furia îl trage în adâncuri, înecându-l. Ce-au făcut părinții mei din mine? Asta e ce-au urmărit? arătă cu mâna spre gaura din tavan. Sau trebuie să mă aştept și la alte asemenea… asemenea…
Nodul din gât îi sufocă cuvintele. Dar, oricum, ce-ar mai fi putut să spună? gândi cu amărăciune. Răul fusese deja făcut şi nu exista cale de întoarcere. Și asta încă de pe vremea când el nu era decât o mică fărâmă de viaţă în pântecele mamei lui. Instinctul de supraviețuire urla în el, cerând răzbunare, cerând să întrerupă toată nebunia aceea, dar tot ce a putut face a fost să-şi muşte buzele până ce a simțit gustul sărat al sângelui. Îi devenise foarte clar că era doar un experiment în continuă transformare.
— Noah, noi… dădu să spună domnul Wilson, când fu întrerupt brusc de investigator.
— Tocmai am fost anunţat că RUNBYYD II se apropie de spaţiul aerian al planetei Daruuy. O echipă de medici e pregătită s-o preia pe Gruyma imediat ce capsula aterizează. Asta dacă nepoata mea mai e în viaţă, adăugă încet, aproape cu teamă.
— Dar Rain, cu ea ce se-ntâmplă? întrebă Noah, aducându-şi aminte de amenințările făcute de investigator la adresa ei, în timpul când îl credea încă inconştient.
Investigatorul nu-i răspunse. Bărbatul se mulțumise să-i arunce o privire înghețată, apoi ieșise din încăpere.” (pp. 291-292)
Născuți în spațiu de Nadia Ciubotaru
Editura: Arthur
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 400
ISBN: 978-630-321-881-6
Cartea poate fi cumpărată de aici.
