Când eşti tu aşa de fericit, să te gândeşti cine decontează…

În primele minute, am avut impresia că văd un film cu Woody Allen, ceva de genul Husbands and Wives – Mi-ai ascuns vreodată ceva?, îşi întreabă soţul soţia. Bineînţeles că nu. Dar tu?!… În filmul lui Vlad Zamfirescu, replicile au tăişuri ironice, alunecând între umor fin şi cinism, în maniera Woody Allen, semn că scenariul este foarte bine scris.

Începutul acestui film seductor este un slalom printre clişee, alcătuind parcă substanţa unei filosofii îndoielnice şi totuşi benigne, chiar nostime. Ca spectator, pus în rând cu partenerii de discuţie din film, te vezi nevoit să dai, mental, răspunsuri la întrebări din literatura motivaţională de genul „Fericirea în 5 paşi”. Simţi că ceva nu se leagă, că anumite lucruri sunt spuse prea apăsat, ca să nu fie reţinute, cu alte cuvinte, primeşti indicii: „Schimbarea e cheia”, „Mereu ai încotro”, „Toţi mai avem nevoie de ceva”, „Când eşti tu aşa fericit, să te gândeşti cine decontează”, „Există un echilibru între fericire şi nefericire” etc. Paulo Coelho este acolo, invocat, cu tot cu povestea despre universul care conspiră ca tu să-ţi împlineşti visul. Şi universul este lângă tine, dincolo de balustradă, dacă te afli pe o terasă, noaptea, când cerul este plin de stele.

Tom şi David stau de vorbă despre „deschiderea perspectivelor”, în vreme ce Ana, soţia lui Tom, după ce a culcat copiii, li se alătură. Ana este încă tânără, foarte subţire, poate (cum vezi, ca spectator) nepotrivit îmbrăcată, într-o rochie scurtă, dintr-o mătase fluidă, provocatoare. Poartă sandale roşii, cu tocuri foarte înalte. Cei doi bărbaţi vorbesc despre Ana, mai întâi în lipsa ei, apoi de faţă cu ea – mai ales Tom, soţul, îi face complimente, pe care ea le primeşte ironic. Îţi este clar că dincolo de cuvintele spuse în râs sunt multe alte lucruri nespuse. Asperităţi. Se văd anii de căsnicie de-a lungul cărora s-a pierdut ceva în acest cuplu. Se simte din vocea Anei că Tom nu mai este decât soţul căruia încă îi faci pe plac, fără ca asta să însemne, neapărat, că-l şi iubeşti – îi aduci o îngheţată, cu sirop de arţar şi mixt de fructe.

Discuţia se poartă între oameni care, încă tineri, se cunosc totuşi de 25 de ani. Tom duce conversaţia spre subiecte tabu: infidelitate, schimbul de neveste, propus firesc, ca un schimb de maşini, adevărul despre nevoia de a ieşi din rutina căsnicie, totul fără a risca. „Limitele le fixăm noi”, spune Tom.

Tăietura cadrului e din Woody Allen, mai mult de teatru decât de film: o terasă, destul de mare, dar o terasă, amenajată modern, confortabil, primitor. Dincolo de balustradă, se văd luminile unui cartier de lux. În interior, prin spaţiul vitrat, se vede camera de zi. Personajele rămân tot timpul pe acestă terasă, unde se consumă povestea trădărilor de tot felul. Deşi static, filmul nu pierde din ritm, fiindcă agitaţia personajelor, chiar în acest spaţiu strict delimitat, creează iluzia mişcării scenice. Camera de luat vederi surprinde gesturile de surpriză, fizionomia, traversată de stări diverse, frământarea de care sunt cuprinşi oamenii nevoiţi să spună adevărul. Iar jocul actorilor, mai cu seamă al lui Vlad Zamfirescu, este excepţional.

Fericirea este un secret, aşa cum se vede din titlul filmului, Secretul fericirii. Pare un clişeu, doar fiindcă ne-am obişnuit să nu fim atenţi la sensurile cuvintelor. Termenul „secret” este primul indiciu pe care-l primim, dintr-o lungă serie lansată de Tom, un bărbat care se joacă, paranoic, cu mintea tuturor. Story-ul acestui film cu totul surprinzător se configurează pe un fundal psihologic, într-o cheie enigmistică, plecând de la multe alte indicii semnalate de cuvintele aruncate în gropa cu lei a unei discuţii care numai prieteneşti nu mai este – aberaţie, normalitate, analize, test, viaţă, moarte, vinovăţie.

„Cum o să trăim de aici înainte?”, se întreabă Ana, un personaj care s-ar fi putut numi, la fel de bine Emma Bovary. Când Emma îşi înşela soţul, pe Charles, cel cu „conversaţia plată ca un trotuar”, avea grijă să pară o soţie desăvârşită: îi pregătea masa şi îi încălzea papucii la focul din şemineu. Ana are grijă ca îngheţata pe care i-o serveşte soţului ei să fie perfectă.

Secretul fericirii, regizat de Vlad Zamfirescu (în rolul lui Tom), are şi o versiune de scenă, care păstrează, parţial, distribuţia – Ana este interpretată tot de Irina Velcescu. În rolul prietenului David, apare Theo Marton. Filmul a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Film, Buzău, ediţia a III-a – BUZZ CEE, 2-8 iulie 2018.