Bookhub Kids – PORTALUL MAGIC. MISIUNEA MERLIN (Editura Paralela 45)

Seriile de cărți pentru copiii de vârste mici sunt excelente, dacă vreți să-i încurajați să-și facă planuri de lectură, în felul acesta ei vor începe să gândească în perspectivă, dar și să se acomodeze cu ideea de continuitate, că orice acțiune umană are și un efect (direct sau indirect). De aceea și prinde foarte bine la copii seria Harry Poter.

Editura Paralela 45 are o altă serie dedicată cititorilor cu vârste de peste 8 ani. Portalul magic. Misiunile Merlin de Mary Pope Osborne a ajuns la volumul patru în traducerea românească de la editura menționată aici. Mihaela Pogonici ține cont de nivelul de vârstă, dar și de alte criterii, astfel încât textul cucerește aproape instantaneu, povestea curge, personajele sunt captivante și foarte repede veți fi întrebați când va apărea următorul volum.

***

Excalibur – Sabia luminii (volumul 3)

Jack și sora lui mai mică, Annie, călătoresc în timp și spațiu din căsuța lor secretă, de această dată într-un nou ciclu: Misiunile Merlin. Fiecare misiune aduce mai multă magie, mai multe aventuri, tărâmuri noi și personaje fascinante! Extrem de apreciate de părinți, de profesori, dar mai ales de copii, cărțile din seria PORTALUL MAGIC au realizat un lucru cu adevărat magic: au trezit pasiunea lecturii, devenind cărțile favorite ale tuturor fetelor și băieților din țările în care au fost traduse. Pentru că fiecare cititor devine o parte din poveste!

#3. Excalibur – Sabia luminii

Jack și Annie pleacă într-o nouă misiune mitică la cererea magicianului Merlin: să găsească Sabia Luminii. Din fericire, au alături un tânăr ucenic vrăjitor, pe Teddy, și o ființă fantastică pe jumătate om, pe jumătate focă, pentru a le da o mână de ajutor. Cei doi frați trebuie să traverseze grota Reginei-Păianjen, să pătrundă în Golful Furtunilor și să înfrunte Bătrâna Fantomă Gri!

*****

CAPITOLUL 1 Solstițiul de vară

Era o zi caldă de vară. Jack stătea la umbră, pe verandă, și răsfoia un ziar. Annie își strecură capul prin ușa întredeschisă și zise:

— Hei, Jack! Mama a spus că ne duce la lac după-amiază!

Cufundat în lectura paginii meteo, Jack o anunță:

— Știai că azi e solstițiul de vară? — Ce înseamnă asta?

— Că e începutul verii, cea mai lungă zi din an.

— Super!

— De-acum încolo, zilele se vor micșora. În acea clipă, un țipăt ascuțit răsună deasupra lor.
— Uite! exclamă Annie. Un pescăruș! Jack ridică privirea. Un pescăruș mare și alb plana în lumina orbitoare a amiezii.

— Ce caută aici? se miră băiatul. Marea e la două ore depărtare de noi!

Pescărușul coborî descriind cercuri mari pe cer și scoase încă un țipăt.
— Dacă e un mesager trimis de zâna Morgan sau de Merlin? spuse Annie. Dacă ne anunță că s-a întors căsuța fermecată?

Inima lui Jack începu să bată tare. Puse jos ziarul:

— Crezi?

Copiii nu mai revăzuseră căsuța ferme- cată de la misiunea lor într-un castel bântuit, petrecută în urmă cu un an, de Halloween1. Jack se temea că nu o să se mai întoarcă niciodată.

— Pescărușul zboară spre pădure… șopti Annie.

Jack sări în picioare:

— Hai să mergem!

Annie strigă în direcția bucătăriei:

— Ieșim, mami! Nu stăm mult!

Cei doi copii traversară curtea cu pași repezi, alergară pe stradă și intrară în pădure. Razele soarelui care pătrundeau printre ramuri desenau pe sol pete de lumină. Aerul era proaspăt. Jack și Annie fugiră printre copaci și nu se opriră decât în fața stejarului înalt. În vârful lui, ascunsă printre frunze, îi aștepta căsuța fermecată.

— Uau! făcură copiii în același timp.

Annie se prinse de scara de frânghie și începu să urce. Jack o urmă. Nici de data asta nu era nimeni în căsuță.

— Uite, invitația regală e tot acolo, obser- vă Annie și arătă spre sulul care îi dusese în Camelot, în ajunul Crăciunului1.

— Și frunza trimisă de Merlin, adăugă Jack.

Ridică frunza îngălbenită, găsită de Halloween, și îi răsuci codița între degete.

— Mai văd ceva! strigă Annie.

Luă de jos o scoică albăstruie, în formă de evantai. În interiorul ei scânteiau litere de aur.

— E scrisul de mână al lui Merlin, constată fetița. Probabil magicianul are nevoie de noi pentru o nouă misiune!

Citi cu voce tare mesajul scris în valvă și de fată:

Lui Jack și Annie din Frog Creek:

În această zi a solstițiului de vară, călătoriți spre un tărâm învăluit în negura timpului, o epocă foarte îndepărtată, când Camelot nu exista încă. Această ghicitoare o să vă ajutebsă vă îndepliniți misiunea.
M

Annie ridică privirea, mirată:

— Ce ghicitoare?

— Dă-mi să văd! spuse fratele ei și îi luă scoica din mână.

O întoarse pe partea cealaltă și descoperi un fel de poezie pe care o citi el de data asta:

Până la apus, în astă lungă zi de vară,

O sabie neasemuită și strălucitoare

La voi trebuie să ajungă neștirbită,

Altfel, soarta Camelotului e pecetluită.

Sabia Luminii de vreți să o găsiți,

Pe Cavalerul Apelor o să-l întâlniți.

Prin grota Reginei-Păianjen veți trece…

— Regina-Păianjen? repetă Annie speriată.

Dintre toate animalele care există pe pă- mânt, singurele de care se temea cel mai mult erau păianjenii!

— Lasă, o să ne gândim la asta mai târziu, spuse fratele ei. Ascultă mai departe:

Prin grota Reginei-Păianjen veți trece

Și veți înota cu Selkie cea verde în apa rece.

În Golful Furtunilor o să intrați

Și sub mantia Bătrânei Fantome Gri o să

plonjați…

Jack întrerupse lectura:

— Bătrâna Fantomă Gri?

De data asta, Annie fu cea care spuse:

— Lasă, o să ne gândim la asta mai târziu.

Continuă! Jack reluă:

Răspundeți la o întrebare din inimă,

fără frică.

Cu magia și sabia, veți fi acasă într-o

clipă.

Copiii căzură pe gânduri. Apoi Jack rupse tăcerea:

— Și toate astea până la apus?

— Da, murmură Annie. Mie nu-mi place deloc partea cu Regina-Păianjen…

— Iar mie,partea cu Bătrâna Fantomă Gri!

— Știi ceva? spuse deodată fetița. Dacă Merlin ne trimite într-o nouă misiune, pun pariu că Teddy o să vină cu noi. O să ne apere el de pericole.

— Exact! aprobă Jack, deja îmbărbătat de numele prietenului lor.

— Deci mergem?

— Mergem!

Jack puse degetul pe scoica albăstruie și rosti:

— Ne dorim să ajungem în această epocă îndepărtată!

Imediat se stârni vântul.

Căsuța începu să se învârtească. Din ce în ce mai repede.

Apoi totul rămase nemișcat. Nimic nu se mai clintea.

1 Citește volumul 2 din Misiunile Merlin: Povestea castelului bântuit.

*****

Palatul de gheață

#4. Palatul de gheaţă

Magicianul Merlin și zâna Morgan au dispărut! Pentru a-i găsi, Jack și Annie călătoresc împreună cu prietenii lor, Teddy și Kathleen, în Țara de Dincolo de Nori – un regat de gheață și zăpadă. Acolo trebuie să-și depășească spaimele și să rezolve ghicitoarea Vrăjitorului Iernii. Dacă Jack și Annie nu își duc misiunea la bun sfârșit, Merlin și zâna vor dispărea pentru totdeauna!

***

CAPITOLUL 1

Solstițiul de iarnă

Un vânt rece zăngănea sticla de la geamuri. În casă, la căldură, Jack și Annie făceau fursecuri de Crăciun împreună cu mama lor. Decupau aluatul în formă de stele sau de brazi.

— Oo, ninge! exclamă Annie. Ai chef să ne jucăm pe-afară?

Jack se întoarse și privi pe geam: din cerul plumburiu cădeau fulgi mari. Scutură din cap:

— Nu,e prea târziu, se înserează în curând.

— Exact, e prima zi de iarnă, observă mama, ziua cea mai scurtă din an.

Jack tresări:

— Vrei să spui că e… solstițiul de iarnă?

— Exact!

— Solstițiul de iarnă? repetă Annie, făcând ochii mari.

— Ei bine… da! spuse mama, mirată de reacția lor.

Copiii făcură schimb de priviri. Vara trecută, magicianul Merlin îi chemase în ajutor în ziua solstițiului de vară. Dacă avea nevoie de ei din nou?

Jack își șterse mâinile și spuse:

— Annie are dreptate, am putea să ne jucăm puțin în zăpadă. Ne dai voie, mami?

— Cum vreți. Numai să vă îmbrăcați gros. Termin eu fursecurile și le bag la cuptor.

— Mulțumim!

Jack și Annie dădură buzna în hol. Își puseră gecile de fâș, căciulile, mănușile, fularele și cizmele.

— Să nu stați mult! strigă mama după ei.

— Promitem! spuse Jack.

Cei doi frați ieșiră în frigul de afară.

Cizmele lor scârțâiau în timp ce traversau grădina în fugă. Ieșiră pe stradă și nu după mult timp intrară în pădure.

La marginea pădurii, Jack se opri. Cât era de frumos! Crengile arborilor erau acoperite în întregime de omăt.

— Privește! spuse Annie și îi arătă două perechi de urme care duceau în stradă și apoi iar în pădure. A mai trecut cineva pe aici.

— Se pare că au ieșit din pădure, dar apoi s-au întors! zise Jack. Să ne grăbim!

Nu voia ca altcineva să dea peste căsuța din copac, în caz că se întorsese!

Jack și Annie se luară în grabă după urme și intrară în pădure.

— Stop! strigă deodată Annie și îl trase pe Jack în spatele unui copac. Acolo!

Prin ninsoarea care cădea, Jack distinse două siluete înveșmântate în mantii lungi cu glugă. Se îndreptau spre cel mai înalt stejar. Iar în vârful lui era cocoțată căsuța fermecată!

— O, nu! făcu Jack.

Căsuța se întorsese. Și altcineva dăduse peste ea!

— Hei! urlă Jack. Voi de acolo!

Căsuța din copac venise pentru Jack și Annie – și nimeni altcineva!

Copiii începură să alerge. Alunecară pe zăpadă, dar se redresară imediat. Când ajunseră la poalele copacului, personajele misterioase urca- seră deja scara și dispăruseră în interiorul casei.

— Hei! strigă Jack. Coborâți!

— E căsuța noastră! strigă și Annie.

La fereastră apărură două capete, cel al unui băiat roșcovan cu fața pistruiată și cel al unei fete cu ochi de un albastru-marin și părul lung, negru și ondulat. Când îi văzură pe Jack și Annie, începură să râdă.

— Vă căutam, spuse băiatul. Și uite că ne-ați găsit voi pe noi!

— Teddy! Kathleen! țipă Annie. Nu v-am recunoscut de la spate!

Teddy era un tânăr vrăjitor care lucra la biblioteca zânei Morgan, în Camelot. Kathleen era o Selkie, și ea tot magiciană. Ca toate fiin- țele din neamul ei, era om pe pământ și focă în mare. Le fusese de mare ajutor celor doi frați în ultima lor misiune, din ziua solstițiului de vară.

Jack rămăsese cu gura căscată. Nu se gândise niciodată că ar putea da, în pădurea din Frog Creek, peste prietenii lor din regatul re- gelui Arthur!

— Cum ați ajuns până aici? întrebă.

— Urcați! O să vă povestim!

Jack și Annie se grăbiră să urce pe scara de frânghie. Nu ajunseră bine în căsuță, că Annie se aruncă de gâtul prietenilor ei:

— Voi! La noi acasă! Nu-mi vine să cred!

Selkie îi răspunse cu ochi surâzători:

— Jack! Annie! Cât mă bucur să vă revăd!

— Și mie îmi pare bine, spuse băiatul roșind. În ochii lui, Kathleen era cea mai frumoasă fată de pe Pământ. Chiar și transformată în focă, își păstra toată grația.

— Am venit după voi, explică Teddy. Căsuța fermecată ne-a adus până aici. Am coborât și am luat-o prin pădure, până la drum.

— Dar drumul era plin de monștri! povesti Kathleen. O bestie enormă, roșie era să dea peste noi! Urla mai abitir ca un cârd de cerbi!

— Apoi a apărut o creatură neagră toată, cu ochi mari galbeni, care a mârâit la noi și ne-a atacat, întări Teddy. Așa că am preferat să ne întoarcem la căsuță.

Annie izbucni în râs:

— Nu sunt monștri, sunt mașini!

— Mașini? repetă Teddy.

— Da. Se deplasează cu ajutorul unui motor. Oamenii urcă în ele și… spuse Jack.

— Ce-i ăla motor?

— E… ăăăă… e prea complicat de explicat. Numai să țineți minte că-n lumea noastră trebuie să fiți atenți la mașini când traversați un drum.

— Chiar că trebuie, spuse Teddy.

— De ce aveți nevoie de noi? întrebă Jack. — Am găsit un mesaj pentru voi de la Merlin și am decis să vi-l aducem.

Teddy scoase din mantia lui o piatră gri și i-o întinse lui Jack:

— Poftim, ține!

Mesajul era scris cu litere minuscule. Jack îl citi cu voce tare:

Pentru Jack și Annie, din pădurea Frog Creek. Toiagul Puterii mi-a fost furat. În această zi a solstițiului de iarnă călătoriți în Țara de Dincolo de Nori. Mergeți în direcția apusului și găsiți-mi toiagul, altfel totul o să fie pierdut. Merlin

— Uau! făcu Annie. Pare serios.

— Da, spuse Jack. Dar de ce nu ne-a trimis Merlin mesajul, cum face de obicei?

— Nu știm, răspunse Teddy. Nu l-am văzut de câteva zile. Săptămâna trecută m-am dus să o iau pe Kathleen din golful în care trăiesc Selkie ca să o duc la Camelot, unde trebuia să devină ajutor de bibliotecar. La întoarcere, și Merlin, și Morgan dispăruseră! Unde s-au dus? Mister!

— N-am găsit decât mesajul ăsta de pe piatră, adăugă Kathleen.

— Da, și m-am gândit că Merlin ar fi tare bucuros ca la întoarcere să-și vadă din nou toiagul, care conține o magie puternică și foarte veche.

Jack și Annie aprobară din cap, foarte serioși.

— În mesaj scrie că trebuie să ne ducem în Țara de Dincolo de Nori. Unde e? întrebă Jack.

— La nord de golful meu, spuse Kathleen. Dar nu m-am aventurat niciodată atât de de- parte.

— Nici eu, mărturisi Teddy. Dar am citit în cărțile zânei Morgan că e ca un mare deșert de gheață.

— Veniți și voi cu noi? se interesă Annie.

— Bineînțeles! declară Selkie.

— Super! exclamară cei doi frați în cor.

— În patru, nimeni nu ne poate rezista, nu-i așa? spuse Teddy entuziasmat.

— Da, e adevărat, aprobă Annie.

„Să sperăm“, își spuse Jack în gând.

Annie puse degetul pe cuvintele „Țara de Dincolo de Nori“, apoi se uită la ceilalți:

— Sunteți gata?