Se apropie meciul naționalei cu Danemarca de pe Cluj Arena, așa că Blitz Show Revival se îmbracă în hainele de stadion pentru o nouă întîlnire memorabil. A treia ediție de performance, multimedia și improvizație va cuprinde invitați unul și unul: Claus Arkensen (Danemarca), Monica Manolachi, Livia Ștefan, Cristina Cîrnicianu, Peter Sragher și Octavian Perpelea. Meciul dintre nordici și balcanici se va desfășura joi, 16 martie în Londophone, str. Ioan Zalomit nr.2 și va fi arbitrat de Iulia Militaru și Andrei Zbîrnea.
Partenerii evenimentului: Sigur Web, Bookaholic și SemneBune.
O producție marca FrACTalia și Londophone
Invitați:
Claus Ankersen este un artist cunoscut pe plan internațional care face literature, performance și instalații. Claus a publicat 10 cărți de proză și poezie, iar poemele sale au fost traduse în 11 limbi. Ankersen scrie atât în limba sa maternă, daneza, cât și în engleză. A susținut performance-uri de poezie la festivaluri de literature și poezie din 19 țări. Lucrând cu artă specifică unori site-uri și fiind inspirat de peisajele rurale și urbane, ca și de topografie în scrierile sale poetice, el dovedește o înclinație naturală spre bardul călător. Poeme scrise în Saltburn-by-the-Sea din Marea Britanie, în Rykjavik-ul islandez, în megalopolisul indian Chennai și în Piața Enghave din Copenhaga sunt toate publicate în diferite antologii din toată lumea. Cu chef de Dunăre este modestul tribut adus Europei Centrale și poveștilor românești. Cunoscând și interacționând cu mulți colegi poeți din toată lumea, în anul 2015 Ankersen și-a dat seama de nevoia organizării formale a penițelor hipersensibile global-locale, sororo-frățietești. Astfel, el a întemeiat rețeaua de artiști-activiști Armata Poeților. Atunci când nu scrie poezie sau nu călătorește împreună cu vorbele sau nu face artă, Claus își găsește bucuria în gătit, yoga și practicile lui ezoterice, unde nelipsită este și o pălărie foarte înaltă. Fidel exercițiilor sale, poezia Cu chef de Dunăre poate fi citită și în cheia unui ghid al iluminării. O căutare poetică curgând odată cu râul spre mare.
Livia Ștefan – Născută în octombrie 82. Bucătăreasă și geolog wannabe. Debut în poezie cu Re.volver, 2012, Lolita32 la Casa de Editura Max Blecher în 2016. Fotograf amator, postpostpunk-industrial-performer din când în când. București. Cat person. Fumătoare. Râde și înjură mult.
Cristina Cîrnicianu (n. 1978) – Lucrez în domeniul IT-ului. M-am apucat de scris spre finalul liceului. Tot în acea perioadă m-am înscris la cenaclul de literatură al poetului Cristian Simionescu. Bupă bacalaureat m-am lăsat de scris şi m-am reapucat dupa 13 ani. Am publicat în diverse reviste şi antologii (Urmuz, Algoritm literar, Zona literară, Vama literara, 6 de inimă neagră etc) precum şi publicaţii online (Tiuk!, Revista de povestiri etc.). În 2014 am primit Premiul pentru manuscris “Mircea Ivănescu”. În acelaşi an a părut şi primul meu volum de poeme şi prozo-poeme “Faţa tandră a infernului”. În 2015 am participat la cursurile de scriere creativă organizate de Florin Iaru şi Marius Chivu.
Monica Manolachi este poetă, traducătoare, editoare și asistent universitar la Departamentul de Limbi Moderne, Universitatea din București, unde predă limba engleză din 2005. În 2011, a susținut teza de doctorat cu titlul Identități performative în poezia contemporană caraibo-britanică. Face parte din echipa editorială a publicației University of Bucharest Review. A tradus din engleză în română și a editat o serie de volume de proză și poezie. Este autoarea a două colecții de poezie, Poveștile Fragariei către magul Viridis (2012) și Trandafiri (2007), și colaborează cu mai multe reviste literare. În 2005, cu ocazia evenimentului Poetry Month, Centrul Cultural American din București i-a acordat o diplomă pentru expresivitate poetică..
Peter Sragher – n. în 1960 la bucurești. căsătorit cu cristina cu care are un fiu, david-thomas. a studiat la bucureşti germanistică. președinte al filialei bucureşti – traduceri literare și al consiliului şi al grazer autorenversammlung – austria. volume de poezie. de ce m-ai făcut sărutul urii, ed. du style, bucurești, 1995; vitrina – performance de peter sragher și saviana stănescu în șase limbi; regia: theodora herghelegiu, muzică: lucian ban, buc., 1999; să facem und copil, ed. paralela 45, buc., 2003. de ce m-ai făcut doamne / por qué me hiciste Dios, vol. bilingv de poezie în română și spaniolă, trad.: al. calciu, editions amb, buc., 2005; ioan es. pop, peter sragher, robert şerban. o căruţă încărcată cu nimic / ein karren beladen mit nichts, antol. bilingvă de poezie, ed. brumar, timişoara, 2008; ascultă tăcerea vorbind / hear silence speaking, lapwing publishing house, bilingual poetical collection, belfast, great britain, 2012 ; dimineața sărută genunchiul athenei, ed. brumar, timișoara, 2012. traduceri poeți austrieci contemporani. a scos şase volume bilingve a unor poeţi austrieci contemporani: bernhard widder, ernst david, gerhard kofler, bruno weinhals şi christian loidl. festivaluri. participare la festivaluri de poezie în străinătate şi în ţară. expoziție foto. în 2007 și 2008 prezintă expoziția sa de fotografie alb-negru lemn viu, lemn rupt, lemn mort în prater și lobau – austria, la « muzeul municipiului bucurești » și alte localități din țară. coordonator. coordonează singura revistă despre traducerea literară din românia „revista de traduceri literare” care apare exclusiv online (vezi: www.filialatradlit-buc-usr.ro), ca și ”colocviile de traduceri literare”.
Octavian Perpelea s-a născut pe 22 iunie 1977, la București. A absolvit Facultatea de Științe Politice a Universității din București, urmând mai apoi cursurile masterale ale aceleiași instituții. În momentul de față, încă mai încearcă să termine o teză despre naționalismul tânărului Cioran. A publicat poeme în Apostrof, Hyperion, Luceafărul, Steaua, Timpul, Tiuk!, Viața Românească, Vorba Vine. Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea, colecția Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.
Scurt istoric
În 2010, împreună cu Andrei Ruse, scriitor, promoter cultural şi administrator de situri literare, şi Gelu Vlaşin, am lansat show-ul Ringul de vorbe, în Shelter Pub. Conceptul a evoluat rapid. Atât de rapid, încât colegii mei au obosit şi s-au retras. Peste o lună, l-am reluat sub numele de Blitz Show, în Old School Pub, împreună cu poetul şi fizicianul Marius Surleac. Conceptul a presupus crearea unui site, atragerea de parteneri, promovarea diverselor evenimente culturale şi organizarea probelor. Am „angajat” chiar un PR şi un fotograf. Pe lângă scriere creativă, probele îşi propuneau să verifice şi spontanenitatea, capacitatea de improvizaţie, fantezia, umorul şi abilitatea de a interacţiona cu publicul. Astfel, printre cerinţe se numărau spunerea de minciuni, răspunsuri la întrebări din public, interpretarea unor fragmente de teatru, karaoke literar etc. Publicul plătea bilet de intrare, tocmai pentru a semnala că efortul artistic are preţ. De asemenea, între probe aveau loc proiecţii de clipuri cu slam poetry sau referitoare la blogging, muzică şi imagini cu scriitori importanţi. În cadrul show-ului se puteau face şi lansări de carte, expoziţii de pictură şi sculptură, recitaluri actoriceşti. Moderatorul rămânea constant în dialog cu publicul; câţiva studenţi au realizat pancarte amuzante care anunţau rundele următoare, ca la box; se aruncau chiar petarde – pe scurt, întrebuinţam orice putea electriza atmosfera. Am descoperit, astfel, că scriitorii pot produce entertainment de foarte bună calitate. Clasarea competitorilor se făcea în funcţie de notele oferite de public. Interactivitatea era răsplătită de câştigurile în cărţi şi reviste, multe dintre ele asigurate de parteneriatul cu BuyBooks. De ce nu a continuat show-ul? Pentru că publicul a ajuns să fie alcătuit din mereu aceiaşi oameni, mulţi dintre ei fiind foşti concurenţi, recompensaţi material de organizatori în cazul în care câştigau competiţia cu alţi 2-3 rivali. Faptul că radiourile şi televiziunile nu s-au arătat interesate de un astfel de entertainment cultural probează două lucruri: pe de o parte că massmedia româneşti încurajează subcultura şi ţintesc o audienţă masivă, slab educată, pe de altă parte, că percepţia asupra culturii este una rigidă, scorţoasă, iar aici mă refer la posturile cu specific cultural. (Felix Nicolau)
Blitz Show a devenit oficial Blitz Show Revival pe 26 februarie 2015, când am intrat (deloc timizi) în cușca ideilor pentru performance, multimedia și improvizație.
