Birdville – Sonder – tandemul emoțiilor uitate

Trăim în orașe care devin corsetele eurilor abandonate în cotidian. Ne ascundem emoțiile cele mai profunde și deducem de aici că suntem obligați să conviețuim cu propriile noastre frustrări. Ne străduim să ne înțelegem cu ceilalți, în condițiile în care marele neînțeles rămâne propriul nostru eu. Despre toate acestea este vorba în Birdville și despre încă alte câteva lucruri.

Recuperarea memoriei afective printr-o succesiune de deconstrucții, curajoase, asumate și, în același timp, scăpate de teroarea controlului conștient, iată ce încearcă să facă cei patru dansatori în Birdville. Pe de altă parte, se încearcă o deconstrucție a memoriei până la nivelul sunetului dezarticulat și al mișcării contrapunctate. Defragmentarea universului printr-o imersiune în inconștient pe calea undelor sonore și luminoase – cine ajunge mai repede la cel mai de jos/adânc punct e o întrebare care te tot macină de-a lungul spectacolului, pentru că ai deseori senzația că sunetul se împiedică în barierele emoției. Sunt patru dansatori, dar, de fapt, se prea poate să fie patru versiuni (sociale?) ale unui Sine pierdut într-un trecut atât de greu recuperabil. Cele trei capitole ale dansului sunt constructele sociale ale personalității umane – Sinele, Eul și Supraeul par că nu mai pot con-viețui și atunci este nevoie de acest apel la cele mai inculcate trăiri în memoria afectivă a individului. De aici și apelul la sunet și imagine, care împreună cu mișcarea aparent descentrată a corpurilor dau spectactorilor panorama unei adevărate instalații umane. Corpul devine obiect al propriei re-cunoașteri, după cum la fel de bine, corpul devine instrumentul memoriilor scrise întotdeauna la persoana I.

Un performance foarte intens, atât pentru dansatori, cât și pentru spectatori, din a cărui stare se iese doar când Sinele și-a recâștigat locul. Rămâne astfel destul spațiu de desfășurare pentru Eu și Supraeu, cele care vor deveni vizibile cu adevărat abia în Sonder – filmul care se constituie într-o continuare fertilă și firească a acestui efort de recuperare al nostru de către noi înșine. Cariera de piatră este vestigiul memoriei exhibate, cei cinci dansatori sunt corpul societății din care, vrem sau nu vrem, facem parte. Căutările și (re)găsirile sunt expresiile fugilor noastre speficice – de noi înșine, de ceilalți, de emoțiile noastre etc. Fugim, pur și simplu fugim, dar înainte de orice fugim de noi înșine până în acel punct în care nu mai putem face altceva decât să ne aruncăm în brațele celuilalt, în speranța că acolo ne va fi cu liniște.

Simona Deaconescu este creatoarea Birdville și Sonder. De o coerență covârșitoare în traducerea la nivel de mișcare a emoțiilor și a oricărui tip de interogație specific umană, ea nu fac altceva decât să construiască și să tot reconstruiască universuri sonore și de imagine din care omul nu poate lipsi, pentru că tocmai el este cauza. Și-a adus cu ea în această scriere continuă a narațiunii Birdville- Sonder dansatori cu care reușește să spargă barierele unei înțelegeri conștiente, e acolo între ei o cunoaștere profundă, ceea ce ce e cu mult mai mult decât înțelegere. Conectivitatea stabilită între ei la un nivel (i)rațional devine astfel posibilă într-un infinit de posibilități de mișcare. Randomul camerei de filmat din Sonder mi-ar fi plăcut să fi fost completat cu o planare a acesteia, astfel încât să am/avem și o vedere de sus a mișcării în întregime a celor cinci. Cum, la fel, am simțit lipsa unei a doua camere, care să-mi surprindă corpul, felul cum se racordează el la toate acele trăiri atât de bine exprimate la nivelul fețelor celor cinci. Evident, toate acestea ar fi devenit posibile cu ajutorul unui montaj foarte profesionist.

Birdville – Sonder – propunerea celor de la POINT este de văzut/revăzut, mai ales dacă sunteți în căutarea unor alternative de cunoaștere și de explorare a universului interior. Dar pentru ca toate acestea să devină posibile trebuie să veniți pregătiți, adică să lăsați prejudecățile acasă și să vă dați voie să deveniți parte activă dintr-un spectacol care vă aparține încă de la prima mișcare.