Aventurile fantastice ale lui Peer Gynt – imersiune în lumea copilăriei

Ultima oară când am văzut un balet pe muzica lui Grieg a fost în toamna lui 2019, la Opera Comică pentru Copii. Nici pe mine și nici pe fiica mea (obișnuită cu spectacolele de balet de la o vârstă foarte mică) nu m-a încântat montarea, poate și pentru că sala a fost plină de copii care nu înțelegeau ceea ce se vedeau sau nu știau cum să se comporte într-o sală de spectacol (copiii din spatele nostru, de exemplu, s-au tot foit și au tot vorbit, ba au și mâncat snacksuri și cine mai știe ce). Altfel, povestea lui Peer Gynt îmi place foarte mult și mă refer la cele scrise de Ibsen, dar și la muzica lui Grieg; tandemul creat de scriitură și partitură dau un tot cu valoare mai mult decât simbolică, pentru că în miezul povești găsim arhetipul copilăriei eterne.

Compoziția lui Grieg cere scenă generoasă, din moment ce e nevoie și de orchestră, dar și de balerini pe scenă. Echipa de producție a spectacolului despre care vorbesc aici (un spectacol-concert susținut în 2014) a reușit să găsească o astfel de scenă într-un loc mai puțin vizitat de melomani – Amfiteateatrul Herăstrău. Așadar, vorbim de o montare în aer liber, ceea ce presupune curaj din partea organizatorilor și o pregătirea foarte bună din punct de vedere tehnic a spectacolului. Din fericire, sunetul a fost pe măsura așteptărilor, iar proiecțiile video s-au văzut foarte bune.

Bucharest Festival Orchestra, dirijată de Cristian Lupeș a smuls aplauze publicului, ceea ce înseamnă că muzica s-a auzit cum trebuie. O abordare curajoasă din partea dirijorului, care a ales să dea întâietate în anumite momente partiție de corzi, subliniind astfel trama și mai bine și ajutând astfel la combinație de mare efect cu vocea naratorului. Marius Manole e foarte potrivit să-l joace pe Gynt, mă refer la constituția fizică și la timbrul vocal. Și-a intrat foarte bine în rol și în ciuda câtorva bâlbe inerente a cucerit publicul, electrizându-l efectiv. A știut să fie tragic în momentele esențiale (Moartea lui Åse sau Peer Gynt se întoarce acasă (noaptea furtunoasă pe mare) , dar și haios la momentele ce țineau de copilărie și evocarea ei (Dimineața sau chiar Cântecul lui Solveig). Foarte atent la balet, care a acoperit bine scena și au dat viață narațiunii. Cu ajutorul unei minime regii, momentele au fost legate într-o poveste, s-au diminuat până la eliminarea timpii morți și s-au coordonat perfect intrările și ieșirile din scenă ale protagoniștilor cu intrările diferitelor partiții ale orchestrei. Așa se face că publicul a avut parte de o poveste scrisă ad-hoc, iulustrată sonor și vizual. Proiecțiile video au fost cu adevărat proiecții video; spun asta pentru că am văzut de multe ori rateuri la acest capitol la case mari (festivaluri internaționale etc.). O proiecție video profesionist realizată înseamnă mai mult decât o suită de imagini alăturate după niște criterii mai mult sau mai puțin înțelese. De data aceasta, ele au zugrăvit povestea, au trimis publicul la castel, când a fost nevoie, sau în pădurea norvegiană. Și cu toată fascinația pentru vizual, tot muzica a deținut întâietatea. Cu alte cuvinte, spectacolul a fost întâi de toate muzical. Aici e meritul orchestrei și al dirijorului, care a știut să pună accentele unde și cum trebuie.

Sunt de dorit tot mai multe astfel de montări, în ciuda bugetelor deloc mici pe care le implică. Dar ele fac parte dintr-o educație muzicală care devine vitală în momente ca cele prin care trecem acum. De ce spun asta? Pentru că în vremuri de criză supraviețuirea este asigurată de cultivarea spiritului, întâi de toate. De aceea pledez și pentru menținerea legăturii dintre artiști și public cu ajutorulși prin intermediul unor astfel de trnasmiuni în regim de online, chiar dacă înregistrările nu sunt de cea mai bună calitate (nu a fost cazul și acum, deși de câteva ori am avut senzația că cel care coordona camerele nu prea știa despre ce e vorba în spectacol).

PEER GYNT în viziunea lui Cristian Lupeș este o poveste proaspătă, de actualitate și care se cere mereu și mereu spusă. Așadar, pe când un nou spectacol cu muzica lui Grieg?