Micimea în gândire va pune, de cele mai multe ori, sub semnul blamării cultura sau, de fapt, subcultura rockerilor. Purtătorii de plete, pentagrame și tricouri negre vor întoarce întotdeauna privirile trecătorilor, vor naște neliniști și vor smulge habotnicilor cruci trasate cu limba în gură. Și atitudinea lor, trecută prin filtrul etic al oamenilor de rând, va însămânța, de asemenea, aversiune dacă nu chiar spaimă. Însă „je me’n fiche”-ul și asumarea „etichetei negre” vin ca replici din partea generațiilor cu plete în fața zidului moralității.
O astfel de generație de tineri rebeli, îmbibată în heavy metal și stupefiante, este trecută prin penița scriitorului orădean Răzvan T. Coloja. Refugiată într-o nișă, scriitura transgresivă a autorului cartografiază viața „copiilor toluenului, născuți din cenușa mizeră lăsată în urmă de fabrici industriale”.
Aflați sub un clopot de sticlă, copiii „dark” ai generației ’90 își ghidează viața după propriul lor set de valori, care, de cele mai multe ori, dacă nu este antisocial este nonsocial. Fuga de normalitate și decență, devenită reprobabilă, clădește un turn de fildeș în care claustrarea vine ca un act de delimitare socială.
„Când ai părul lung și ești băiat, în tramvaie, oamenii se vor retrage din jurul tău. La început imperceptibil, ca și cum la început ar fi găsit un loc mai bun de sprijin la două scaune distanță. Nimeni nu vrea să recunoască, dar mai toți preferă să se țină la depărtare. Imperceptibil, împrăștii pureci, molime, le transmiți viruși letali prin însăși existența ta.”
Introvertite și atrofiate moral, personajele lui Răzvan T. Coloja, de care cititorul nu se poate atașa și nici nu cred că se vrea acest lucru, sunt pioni ai unui microcosmos, atent creat, în care anarhia și nesiguranța domnesc. Nesiguranța amintită se reflectă și în jocurile „de-a viața și de-a moartea”, capabile să producă fiori pe șira spinării cititorului. Cu dorința nestăvilită de a sfida viața și de a genera valuri de adrenalină, soldații terebentinei fie se supun unui exercițiu reciproc de sufocare, fie își testează abilitățile acrobatice pe acoperișurile blocurilor.
„Pentru că, în final, totul se reduce la acea clipă în care simți deopotrivă că ai orgasm și mori de teamă. Că trăiești și îți cedezi viața în același timp, că ai vrea mai mult, dar ești conștient că acel puțin în plus te-ar putea termina definitiv.”
Merită adus în prim-plan și laitmotivul care pigmentează romanul: muzica. De la rock’n’roll la black-metal, de la psihedelic rock la punk rock, toate aceste subspecii ale genului hard rock acompaniază traiul nonconformist ai generației cu plete. Neumblați la biserică, ci doar prin rockoteci, soldații lui Răzvan T. Coloja găsesc în muzică un șablon care le conturează percepția despre viață.
„Muzica ne-a format percepția despre viață la fel cum literatura modelează imaginația. Nu poți da greș în fața pericolului cu Burton C. Bell urlându-ți în ureche, la fel cum nu poți să nu deosebești binele de rău ascultând Theatre of Tragedy. Suntem un ocean de virgini ai vieții, braț la braț, învățând despre sexualitate prin Type O-Negative și Nine inch nails.”
Până și muzica, cu haosul pe care-l emană, parcă pregătește cititorul pentru o posibilă revoltă. Inevitabilul pare să se apropie pe măsură ce parcurgi paginile romanului. Însă aici, mâna auctorială sigură a lui Răzvan T. Coloja conduce firul epic într-o direcție cu totul surprinzătoare. Acțiunea trepidantă de la început își pierde, spre final, din suflu, aducând un binemeritat iz de normalitate. Creat din rezerva de amintiri, romanul scriitorului orădean aduce o „ofrandă” generației dark care se hrănește din nostalgii.
Sursa foto: bibliocarti.com
Anul apariției: 2015;
Nr. de pagini: 232;
ISBN: 978-606-92564-2-8.
2 comentarii
Pingback: Recenzie “Soldaţi ai terebetiei” pe bookhub.ro | Razvan T. Coloja
Pingback: „Soldați ai terebentinei”, Răzvan T. Coloja | Chintesenţa Literară